Guvernul indian a respins revendicările unui grup de avocaţi care susţineau fabulosul Taj Mahal ar fi, de fapt, un templu hindus închinar zeului Shiva.
Ministrul indian al Culturii, Mahesh Sharma, a precizat că executivul nu a găsit nici măcar o singură probă care să susţină solicitarea avocaţilor din Agra, oraşul în care se află celebrul complex arhitectural. Aceştia au mers în instanţă, cerând ca monumentul să fie cedat hinudşilor fără întârziere, pentru că există “probe substanţiale” care arată clar că, iniţial, acesta ar fi fost un templu închinat zeului Shiva.
Taj Mahal-ul a fost construit, în perioada 1630-1653, de al cincilea împărat mogul, Shah Jahan, în memoria celei de-a doua soţii Mumtaz Mahal, prinţesa persană musulmană. Împărăteasa a murit după naşterea celui de-al 14-lea copil, alături de soţul său, în timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat într-atât pe împărat încât părul i-a albit în numai câteva luni. Înainte de ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un mormânt, să se recăsătorească, sa-şi iubească fiii şi să-i viziteze mormântul la aniversare. Şahul a pierdut la decesul soţiei sale nu numai o consoartă, ci şi un abil şi inteligent sfetnic politic. Aşa a jurat împăratul că va construi un edificiu funerar mareţ şi fără egal în lume.
Construcţia Taj Mahal-ului a demarat în 1631 şi a durat 22 de ani. Se spune că 20 de mii de oameni ar fi fost trimişi să muncească aici. Materialele erau aduse din întreaga Indie şi din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote" ce numără 1000 de elefanţi. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne". Clădirea "răsare" din peisajul roscat, aşezată fiind pe o terasă de marmură albă care pune în evidenţă uriaşul dom şi cele patru minarete. Ansamblul închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene iar aleea principală, care porneşte de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali.
Complexul mai cuprinde în afară de palatul propriu zis şi o moschee. Aparent s-ar putea spune că sunt de fapt două moschei, însă una dintre clădiri este construită doar pentru simetrie, întregul complex fiind construit simetric. Înăuntrul domului se află sicriul împărătesei încrustat cu pietre preţioase. Atât de strălucitoare sunt interioarele incât au fost descrise ca fiind "proiectate de uriaşi şi finisate de bijutieri". Singurul obiect asimetric din interiorul domului este sicriul împăratului care a fost construit alături de cel a reginei, 35 de ani mai târziu. Aceeaşi marmură este întâlnita şi in camera mortuară, care prezintă sculpturi cu modele florale. Cu toate că este un mormânt, este adevărat - deosebit, pluteşte între cer şi pământ cu formele lui simetrice perfecte şi cu grădinile din jur reflectându-se în oglinda lacului împrejmuitor. În faţa acestor minuni, turiştii rămân realmente gură cască.
Monument al dragostei trainice, Taj Mahal-ul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grăbiţi. Baza rectangulară a clădirii este ea însăşi un simbol. Poarta principală se aseamănă unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea nunţii. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund întru totul legendei, poeziei şi romantismului despre care Rabindranath Tagore obişnuia să spună că este "o lacrimă pe obrazul timpului". Culorile ansamblului se schimbă de la oră la oră şi de la anotimp la anotimp aşa incât Taj Mahal-ul şi mormântul pe care îl găzduieşte nu sunt niciodată la fel.
Ca o bijuterie străluceşte Taj-ul în lumina lunii, captată de nenumăratele pietre preţioase încrustate în marmură. La răsărit întreg ansamblul pare roz, iar seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de spirit a femeilor.
Din 1983, Taj Mahalul a fost introdus în patromoniul Unesco şi este vizitat anul de milioane de turişti.
Recomandările noastre
