O peliculă realizată în urmă cu trei decenii care a compromis cariera unui mare regizor revine în atenție. Catalogată cea mai riscantă și mai dezastruoasă producție cinematografică din istoria Hollywoodului, „Roar” va fi proiectată din nou în cinematografele americane și va fi lansată pe DVD, Blu-ray etc. Poveștile de la filmări sunt însă mai îngrozitoare decât filmul în sine.
În regia lui Noel Marshall (Exorcistul, 1973), „Roar” a fost realizată în urmă cu 34 de ani. Până la ora actuală, singurele sale „performanțe” au fost încasările absolute ridicole și ruinarea carierei regizorale a lui Marshall. Puțini știu însă ce sacrificii a impus această peliculă inspirată de o idee care le-a venit actriței americane Tippi Hedren și soțului său Noel Marshall pe când filmau în Africa.
„Roar” prezintă viața în sălbăticie a ecologistului Hank (rol interpretat de Marshall) care trăiește, într-o rezervație din Africa, în armonie desăvârșită cu o întreagă menajerie compusă din lei, gheparzi, elefanți și tigri. Exact în momentul în care ecologistul primește vizita copiilor și soției, între doi dintre lei izbucnește o luptă pentru supremație, punându-le viețile în pericol.
Actorii și echipa din spatele camerelor au fost mușcați de lei de peste 70 de ori. Cele mai grave răni le-au suferit regizorul olandez Jan de Bont (Speed, 1984) care a fost scalpat și Melanie Griffith, pe atunci în vârstă de doar 14 ani, care a fost supusă unei intervenții chirurgicale de reconstrucție.
A fost nevoie de 11 ani ca filmul să ajungă în cinematografe. Felinele au fost aduse inițial de Hedren și Marshall în vila din Beverly Hills. Când animalele au început să crească iar numărul lor ajusese să sară de 100, cei doi cineaști au decis să se mute la 64 kilometri nord de Los Angeles, cu tot cu animale și copii (Hedren avea o fiică, Melanie Griffith, iar Marshall patru fii). Vreme de șase ani, oameni și animale sălbatice au mâncat, dormit, trăit, respirat împreună.
Au decis să înceapă filmările iar ceea ce a urmat – vreme de cinci ani - a fost catalogat drept cea mai terifiantă și periculoasă producție cinematografică din toate timpurile.
Pe motiv că relația cu felinele devenise una foarte specială, personajele au fost interpretate de Marshall, Hedren și de copiii acestora. Incidentele nu au întârziat. Regizorul Jan de Bont a rămas fără o bucată din scalp, accident soldat cu 220 de copci iar mușcătura pe care a încasat-o Griffith a necesitat o intervenție chirurgicală reparatorie și 100 de copci. Hedren a fost mușcată de cap și s-a ales cu un picior rupt. Marshall era și el mușcat pe tot corpul, dar în general evita să se plângă sau să vorbească despre asta.
După doi ani de incidente, accidente, răniri și alte dezastre (platourile de filmare au fost inundate), finanțatorii au decis să retragă finanțarea. Hedren și Marshall au continuat filmările pe cont propriu, reconstruind decorurile, oblojindu-și rănile, angajând echipă după echipă etc.
Costurile producției au fost estimate la peste 17 milioane de dolari. Din vânzarea de bilete abia dacă s-au recuperate două milioane după lansarea din 1981. Poate ceva mai consistent se va recupera cu ocazia (re)lansării din acest an, mai ales că povestea horror de la filmări (relatată mai sus) este intens mediatizată.