"La naiba!", îşi spuse Becali, când văzu că i-a fost repartizată celula în care se afla năpăstuitul, condamnat că a sechestrat o pisică, după ce jivina încercase să îi fure copanul din farfurie.
VORBEŞTE, BĂ, CU MARELE BECALI. Becali era nervos deoarece năpăstuitul dorea să îşi ispăşească pedeapsa în profundă meditaţie, tânjind să dobândească sângele rece necesar pentru a-şi cere scuze în faţa mâţei. "Bă hahalero, ce dracu tot taci acolo? Nu vezi că marele Becali te întreabă de vorbă?", strigă energicul deţinut.
Văzând că încă nu spune nimic, Becali i se adresă cum ştie el mai politicos: "Băi zdreanţo, dacă vorbeşti cu mine îţi dau un tricou al lui Lăcătuş, cu autograful meu". Năpăstuitul acceptă, dar insistă ca Becali să nu facă vreun X pe celebrul tricou cu numărul 7. MECIUL SFÂNT. "Bă, mai e puţin şi are Steaua meci. Să-mi bag p..a, am uitat să-i spun lui Lăcătuş că mă enervează Toja şi Zapata în ultima vreme", spuse Becali, după care completă: "Da sigur ne ajută bunul Dumnezeu să batem Gloria". Năpăstuitul îi aminti că şi Sabău, antrenorul bistriţenilor, este un credincios, după care Becali filosofă: "Aşa e bă. Va fi meci echilibrat. Va fi de parcă se vor bate Sfinţii Gheorghe şi Ioan".
"Aşa e", replică sec năpăstuitul, care îl îndemnă pe Gigi să îi povestească un episod frumos din viaţa lui. "Bă, cel mai fericit eram la oi. Tata îmi spunea "căcărezul", pentru că făceam curat la oi cât ai zice Gigi". Când zise ultimul cuvânt, năpăstuitul simţi câţiva stropi pe faţă şi dădu să se şteargă. Fu întrerupt însă de Becali, care îi spuse: "Nu te şterge bă, că e scuipat sfânt. Am băut agheasmă joi-dimineaţă, când m-au arestat zdrenţele alea". CA UN VIS DE TINEREŢE, PRINTRE MIEII TRECĂTORI. A vrut să îi dea tricoul lui Lăcătuş înapoi, numai să îl facă să tacă. Dar i se făcu milă de Gigi, care părea că îşi recăpătase zâmbetul, vorbind despre copilărie. Aşa că îl lăsă să-şi continue povestea: "Şi, într-o seară, tata mi-a zis: "Ia, tată, bani de-aicea şi du-te şi te distrează". Atunci am fost la prima mea femeie. Cum zicea şi scriitorul ăla: "Prima noapte de dragoste, întâia noapte de Pleşcoi". Bă, era bună bă, cam ca Eva Lenjeria aia. Mi-era şi ruşine să pun mâinile pe ea, că le aveam înţepate de când intraseră oile alea în nişte mărăcini. Da m-a ajutat ea, a zis că îi place să se simtă zgâriată. Şi i-am arătat bă, ce înseamnă sânge de machedon. Da bă, fomidabilă seară. Dimineaţa aia, mi-a fătat o oaie. I-am zis mielului "Coelho". Mai târziu, aveam să aflu că era un scriitor cu numele ăsta. Probabil comunicam prin teleantipatie, ca doi războinici adevăraţi", rosti Becali, sfârşind cu lacrimi în colţul ochilor.
O CARTE PE ZI, CU GIOVANI BECALI. Năpăstuitul îl bătu pe umăr, dar Becali îl repezi imediat. "Nu mă pupa în cur, că nu îţi dau caş. Dacă vrei, îţi dau cinci mii de euro, dar nu caş de la oile mele. Un războinic trebuie să mănânce, ca să fie sănătos. Stai să mă uit la ce cărţi mi-a trimis Giovani şi apoi ne băgăm la o tablă. Ştiu nişte măgării de la Dragomir de rămâi mască!". Apoi, văzu că văru-su impresaru îi trimisese un "Manual de scuipat la TV", câteva cărţi cu foarte multe poze şi antologia "Puţi şi eşti un prost". "Astea le are şi el, ce să-i cer. Dacă îmi mai trimitea şi câteva manuale de ciclu primar de pe vremea comuniştilor, golea biblioteca", încheie Becali.
Năpăstuitul se gândi că nu avusese o zi mai prostă decât asta în întreaga sa viaţă. Se cuibări în patul său, încercând să închidă un ochi. Gigi vorbea întruna, pomenind de Băsescu, Popoviciu, Lăcătuş, nevastă-sa, taică-su, găozari şi Zapata.