20 de bucureştence au înlocuit sala de fitness cu lecţiile de balet şi spun că e cea mai bună metodă de a se elibera de stres după o zi de lucru.
Georgiana intră grăbită în sala cu oglinzi. Se aşază pe podea şi îşi fixează tacticos poantele în picioare. A avut o zi obositoare la serviciu: "Vreo 8-9 ore de lucru pe scaun, cu ochii ţintiţi în monitorul computerului, aşa e munca mea de funcţionar".
Julie a ajuns cu vreun sfert de oră înainte şi e deja la încălzire. Nici pentru ea n-a fost mai uşor la serviciu, e juristă şi verifică zilnic legalitatea a sute de acte. Monica întârzie, lucrează în vânzări, iar uneori programul se prelungeşte. Cu toate acestea, niciuna dintre ele nu lipseşte nemotivat de la lecţia de balet. De cel puţin două ori pe săptămână, 20 de femei preferă să facă balet după serviciu decât să intre într-o sală de fitness.
"Îşi doresc o ţinută frumoasă, să fie mai graţioase, mai feminine. De multe ori, la serviciu stai pe un scaun şi uiţi să mai faci mişcare. Sala de forţă e mai mult pentru tonifierea muşchilor, iar, după părerea mea, nu e pentru femei", crede Carmen Buterez, balerină cu o carieră de peste 25 de ani, coregrafa "lebedelor" amatoare.
Pe lac la 51 de ani
Toate sunt subţirele. Nu e o condiţie pentru cele care vor să se înscrie la cursurile de balet pentru adulţi, însă nu prea ai cum să rezişti dacă nu-ţi poţi mişca repede picioarele şi braţele. Bărbaţi nu au fost până acum - "cine ştie, poate de acum înainte, sperăm", spune, râzând, una dintre fete. Multe dintre ele au mai făcut balet în copilărie, însă mai sunt şi excepţii. Carmen, de exemplu, are 51 de ani, e cadru didactic la o şcoală din Bucureşti şi s-a apucat de balet din vară. "Practică de mult timp sport, iar acest lucru a ajutat-o să-şi menţină un corp de invidiat şi să-i fie foarte uşor la mişcări", explică profesoara de balet.
Muzica porneşte din telecomandă, balerina Buterez dă tonul: "Hai, la muncă cu voi! 1 închis, 2 deschis şi poză". În perechi de câte două, încep să se mişte în paşi de balet. Julie a lipsit motivat de la ultima şedinţă şi îşi ia notiţe de la colege. "Mulţumesc, vă aduc ciocolată", le spune zâmbind. De câteva săptămâni repetă o singură coregrafie. Lecţiile lor de balet se vor concretiza într-un spectacol pe care clubul îl va organiza în luna decembrie şi va fi doar pentru apropiaţi.
Minimum cinci luni ca să înveţi să stai pe poante
După aproximativ 20 de minute, intră ca vântul pe uşă şi Monica. A fost nevoită să plece mai târziu de la serviciu, dar, de cum a intrat pe uşă, a cuprins-o febra baletului.
"Eu nu mai pot, m-am chinuit şi săptămâna trecută, intru în depresie dacă nu reuşesc mai repede să stau pe poante", le mărturiseşte Monica profesoarei şi colegelor sale. Să stai pe vârfuri la balet nu e treabă uşoară, însă o parte dintre cursantele de peste 30 de ani au reuşit în foarte scurt timp. "Ioana, care acum e plecată cu serviciul peste hotare, a venit prin ianuarie şi în iunie a dansat în poante. Putem spune că e o performanţă", povesteşte profesoara.
Despre Georgiana se spune că statul a câştigat un funcţionar public foarte bun, însă a pierdut una dintre cele mai bune balerine. Chiar şi un ochi avizat nu şi-ar da seama că n-a mai avut poantele în picioare de mai bine de 12 ani, de la începutul facultăţii. "Am făcut de la 6 ani. Mi-a plăcut foarte mult, şi prin clasa a V-a am vrut să merg la liceul de coregrafie. Însă profesoara nu m-a încurajat şi nici părinţii nu prea au fost de acord. Tata îmi tot zicea - «Cum balerină? Să dansezi toată viaţa pentru Ceauşescu, la Cântarea României?»", îşi aminteşte amatoarea.
Înainte mergea la sala de forţă, îşi dorea să mai danseze, însă nu ştia că se ţin lecţii şi pentru adulţi. "Eu vin de la 1 septembrie. Am găsit informaţia pe internet şi am zis să încerc. Mai mult decât să admit că nu fac faţă, ce se poate întâmpla?", ridică din umeri balerina. A sunat, iar seara era în sala cu oglinzi.
"Nu a renunţat nimeni pentru că nu i-a plăcut, ci pentru că nu le mai permitea serviciul, trebuia să stea cu copilul sau era prea departe sala. Nici n-am auzit pe cineva să spună că e greu. E un hobby pe care îl faci cât te ţin picioarele.", CARMEN BUTEREZ, profesor de balet, Ballet Art