Nea Mărin de la Mambo Siria, votat lider al festivalului de la Peştera Bolii.
Mambo Siria, lăutarii din Mehedinţi descoperiţi cândva de Mircea Dinescu, au fost stelele festivalului de muzică şi poezie „Sick Man“, al caricaturistului Ion Barbu, probabil cea mai amplă manifestare culturală anuală din Valea Jiului. Evenimentul a fost gândit ca o continuare a festivalului „Om rău“, care s-a născut şi a murit la Petrila, în curtea lui Barbu, (construită în forma unui amfiteatru). Festivalul „Om bolnav“ a avut anul acesta prima ediţie. Prin această manifestare culturală, nonconformistă, singura de acest gen din Valea Jiului, Barbu vrea să satirizeze cuvintele petrileanului I.D. Sârbu, care spunea că, „în România, minunile ţin trei zile. Doar sărbătorile prostiei durează un secol!“.
Decanul de vârstă de la Mambo Siria, Marin Şchiopu zis Nea Mărin, este unul dintre cei care şi-au spus poveştile la „Om bolnav“. Cei şapte lăutari de lângă Calafat au cu ce se lăuda: s-au consacrat ca una dintre „mărcile lu’ Dinescu“, alături de deja celebrul vin şi de ţuică, după care şi-au croit propria carieră, invitaţi la marile expoziţii, târguri şi festivaluri din ţară.
EVZ: Cum este să fii „un om bolnav“? Nea Mărin: Nu poţi să fii bolnav aici, la Petroşani, pentru că aici sunt oameni ca lumea, te îngăduie, sunt cinstiţi, îţi vorbesc frumos şi noi le cântăm cu drag. Nu este pentru prima dată când venim, este pentru a patra oară, şi ne place, pentru că aceşti oameni au o cinste deosebită. Totodată, noi, de acolo, de la distanţa aia de unde suntem, de la Mehedinţi, am venit să cântăm aici şi oamenii de aici ne-au înţeles. Deţin aportul nostru de umanitate către dânşii, dar şi dânşii către noi şi nu putem să ne depărtăm. Care vrea altcumva, noi, Mambo Siria, oricând îi putem ajuta şi mergem la orice chemare.
Festivalul „Om bolnav“ de la „Peştera Bolii“ are loc, de fapt, pe un platou, concertele fiind interzise în grotă. Aţi intrat, totuşi, în peşteră? Am fost în peşteră, am vizitat-o. E ceva frumos, după atâţia mii de ani de cât este peştera asta aici. Ne este drag şi nouă şi, pe cât se poate, vrem să o mai vizităm încă odată şi la anul. Pe unde v-a plăcut cel mai mult să cântaţi prin ţară? Am fost unde am avut solicitări. În toate oraşele unde am fost chemaţi am mers şi am făcut o treabă frumoasă ca oamenii să nu rămână cu gustul amar că noi îi păcălim. Toate zonele sunt faine. Ca să vă spun aşa, am mers şi la Jimbolia, la Călăraşi la „Ziua Poliţiei“, la Mănăstirea. Am fost solicitaţi şi noi, i-am servit frumos şi oamenii ne-au omenit, ne-au luat şi ne-au adus acasă. Noi suntem mulţumiţi de dânşii, iar dânşii de noi. Şi de-acum încolo tot aşa o să facem: care mă solicită îl aştept şi când i-am vorbit un cuvânt, nu l-am minţit pe om. Putem veni oricând, oriunde. Aţi vrea să cântaţi şi pentru politicienii care în noiembrie sunt cu alegerile...? Dacă mă solicită careva, normal că eu merg acolo. Merg la indiferent care ar veni la mine, eu îl servesc cu toată formaţia care o am. Eu sunt Mambo Siria Marin Şchiopu din Mehedinţi, asta sunt, cu tărie, să trăiesc şi să fiu sănătos, să servesc toată lumea.
Dintre oamenii politici v-a solicitat cineva? Care politici, dom’le? Nu ştiu, Iliescu, spre exemplu.... Nu. Eu lucrez de 20 de ani la domnul Dinescu, alţii nu. Nu am treabă cu nimeni. Cine mă solicită, acolo mă duc. Dar de ce credeţi că ar ocoli politicienii Mambo Siria? Nu ştiu, nu am treaba lor, nu îi întreb şi nu mă întreabă. Nu am treabă cu oamenii, iar ei nu au cu mine. Şi dânşii dacă mă solicită eu mă duc. Ce, nu suntem oameni pe pământ? Nu trebuie să ne ajutăm unul pe altul?
Cum a luat fiinţă Mambo Siria? Mambo Siria - asta e un cântec al meu, lucrat de mine de mic copil. Şi am mers cu el şi a plăcut. Băieţii sunt de la mine din sat. Eu sunt bătrân, ei sunt mici. Eu cânt din 1948. Domnul Dinescu a venit la mine: „Bă nea Mărine, poţi să faci o trupă, să vii cu ea la mine?“. Da cum să nu, domnu’ Dinescu, i-am răspuns. Am luat trupa şi am mers. Băieţii tineri m-au ascultat şi merg cu mine. Asta e toată treaba. Că nu mi-e ruşine să cânt. Mie îmi este drag când ies în mulţime şi îi văd acolo adunaţi să le cânt. La Petroşani aţi făcut şi sporturi extreme. Pe tiroliană cum a fost? Foarte bine. Fiecare trebuie să se ducă să vadă, îşi vede visul cu ochii, pentru el să poată povesti când merge la el acasă. La nepoţi, la strănepoţi, la neamuri. Dar eu am mai trecut prin treburile astea şi le cunosc. Am trecut peste Bistriţa tot pe cablu, în comuna Săvineşti, când am fost după mere. Sunteţi cu toată trupa aici? Da, sunt cu toţi şase şi cu mine şapte. Cel mai tânăr să aibă vreo 21 de ani, iar eu 73 de ani. Mambo Siria - "Mambo Siria":
SCRUTIN
Nea Mărin, ales primar în unanimitate În cadrul „alegerilor libere“ ale Comunei Primitive, Nea Mărin de la Mambo Siria a fost ales în unanimitate primarul Comunei. Alegerile au avut loc la finalul Festivalului „Om bolnav“, iar contracandidaţi au fost o bună parte din artiştii care au concertat în cadrul festivalului, cum ar fi Bobo de la Fără Zahăr. „Alegătorii“ au fost spectatorii care au rezistat până seara târziu, la închiderea festivalului. Nea Mărin era mândru şi fericit şi ne-a declarat: „Este OK, o facem şi pe asta“. În cea de-a doua zi de festival, cireaşa de pe tort a fost tot a lui nea Mărin de la Mambo Siria, cel care, la cei 73 de ani ai săi, a ţinut să coboare în peşteră în rapel pe o frânghie elastică. Mai târziu, în timpul concertului, Nea Mărin a leşinat „în direct“ chiar sub privirile membrilor trupei care cântau. În cele din urmă, un medic i-a sărit în ajutor, iar Nea Mărin şi-a reluat locul în formaţie punând leşinul pe seama cafelei îmbunătăţite şi a oboselii. Mai târziu, Nea Mărin a spus că leşinul i s-a tras de la faptul că a consumat prea multă apă.
Mambo Siria - "La tigaie":
Mambo Siria - "Sunt un simplu vagabond":