Dupa seara de miercuri (cand a avut loc cel mai slab concert al Festivalului) era nevoie de un mare succes care sa stearga din amintire gafa includerii "Missei" de Bernstein in program.
Si, din fericire, acest eveniment a venit chiar ziua urmatoare, cand, in fata unei sali mai pline ca niciodata (unde si gasirea unui loc in picioare a fost o problema!), a avut loc primul concert al London Symphony Orchestra, dirijat de Horia Andreescu.
Am fost tentat sa aleg titlul „Magnificul”, cu gandul la evolutia exceptionala, entuziasmanta, a violonistului american Joshua Bell. Posesor al unei viori Stradivarius, foarte tanarul interpret, auroeolat de succese hollywoodiene, dar si de performante de varf in cele mai prestigioase sali de concerte ale lumii, a fermecat auditoriul bucurestean la prima sa prezenta in Romania.
Intepretarea „Concertului” de Ceaikovski a aratat finetea si rafinamentul acestui muzician, tehnica sa impecabila, inteligenta si varietatea constructiei frazelor, un sunet superb si o capacitate de comunicare cu totul speciala.
Dar partea a doua l-a evidentiat la fel de superlativ pe dirijorul Horia Andreescu, cu adevarat magnific in „Simfonia fantastica” de Berlioz. Deja modul excelent in care realizase acompaniamentul „Concertului” de Ceaikovski atrasese atentia si ridicase stacheta asteptarilor, care insa au fost intrecute de realitatea sonora.
Romanul Horia Andreescu a aratat ca se afla la nivelul marilor sefi de orchestra ai lumii si ca intalnirea sa cu una dintre cele mai prestigioase formatii simfonice a fost benefica pentru ambele parti, dar mai cu seama pentru arta si pentru iubitorii ei.
Mai mult, spre bucuria entuziast exprimata a publicului, Horia Andreescu a oferit la bis „Rapsodia nr. 1” de Enescu, o lectie data organizatorilor care au omis din acest festival cele doua repere fundamentale ale creatiei enesciene: cel al popularitatii („Rapsodiile”) si cel al importantei si al valorii („Oedipe”).