În Bucureşti are loc primul vernisaj dedicat stencil-urilor.

Începând de marţi seară, la Galeriile Mora se desfăşoară prima expoziţie de stencil-uri din România. Adică puteţi să admiraţi „pereţi“ desenaţi de artişti tineri, plini de idei. Cei mai mulţi dintre autorii acestor opere de artă contemporană care dau viaţă zidurilor gri ale oraşelor s-au întâlnit prima oară tot marţi.

Cum se defineşte un stencil? Dicţionarele reţin această explicaţie: „Tehnică de imprimare a unor desene pe pereţi prin folosirea unui şablon şi aplicarea unui strat de vopsea cu spray-ul deasupra“.

PACS, UK, NENOROCITU sau THE MONK nu se întâlnesc noaptea, ca autorii de graffiti, pentru a se feri de „gaborii“ care nu apreciază puştii care „mâzgălesc“ pereţii.

„Suntem artişti, nu vandali“, spune Vlad, alias PACS (P-ul e de la parcare, A - de la anarhie, C - de la o celebră firmă de haine şi S - de la «Superman»). Vlad are 20 de ani, e student la jurnalism şi vrea să lucreze în publicitate. A muncit peste zece ore la „peretele său“, un carton care ironiza stilul de viaţă american. „De fapt, a început să fie şi stilul de viaţă românesc“. Şi pentru Vlad asta nu e bine. Nu e bine deloc. „Stencil-ul, în general, e mesaj, e idee, e muncă“, rezumă el.

Vlad a încercat şi graffiti, dar s-a lăsat, pentru că era mai complicat, şi pe tovarăşii lui s-a întâmplat să-i mai alerge şi garda noaptea. „Şi graffiti-ul spune ceva foarte important, trebuie doar să ai răbdare să înţelegi şi să nu-l pui aiurea, pe biserici sau pe Casa Poporului, ştiu eu? Atunci nu mai e frumos“. „Frumuseţea lucrurilor văzute de la distanţă“

UK e, de fapt, Raluca, o fată de 19 ani care în liceu a făcut „arte plastice“. „Talentul l-am moştenit de la tata“, punctează ea. Şi puştoaica rebelă şi tulburătoare chiar a venit cu tatăl la vernisaj, gest surprinzător şi descurajant pentru mulţi adolescenţi cu priviri pofticioase. UK ne-a mărturisit că e o răsfăţată în lumea mică a celor care se ocupă de stencil-uri: „Toţi vor să mă ajute, doar sunt fată“. Nu face şi graffiti, din aceeaşi delicateţe feminină: „E pentru băieţi. Te şi murdăreşti pe mâini...“.   Şi răbdarea tot de la tată a moştenit-o, acesta fiind un ceasornicar care a dat de multe ori ora exactă în zona de sud a Bucureştiului, în Berceni. „Nu poţi fără talent, aşa cum nu poţi nici fără răbdare“, conchide UK.

O mai întreb dacă nu s-a uitat niciodată urât la operele ei vreun om mai depăşit de vremuri. S-a mai întâmplat, mai ales bătrânii comentează. Nu le convine că murdăresc pereţii sau uşile scărilor de bloc. „Odată a venit o doamnă, care nu era chiar aşa de bătrână, ne-a văzut că stăteam mai mulţi aplecaţi peste o uşă. S-a uitat ea aşa, şi ne-a zis: «Ah, desenaţi? E bine, credeam că vreţi s-o spargeţi»“.

UK a încercat să fie cât mai profundă în stencil-ul său: „E despre frumuseţea lucrurilor văzute de la distanţă. E un înger care se uită la lume“. Nici moartea nu mai e ce-a fost

THE MONK, despre care se spune că a avut ideea ca aceşti tineri să se strângă pe terasă, la Mora, nu ia în serios nici măcar moartea. Aceasta e ironizată pe un ditamai cartonul, fiind surprinsă în cinci ipostaze: moartea rock, moartea cu inimă, moartea cu coarne, moartea „emo“ (deprimată, tristă) şi moartea luptătoare, cu pumnii strânşi, a la Leonard Doroftei. E o sinteză perfectă a formei de protest specifică unei generaţii de oameni care au respirat liber, deşi au fumat mult, marţi seară, pe terasă la Mora, o insulă străjuită de trei stâlpi ai capitalismului - trei mari sedii de bancă. EVENIMENT

Vernisaj „STNCL XHBTN“  

Cine? Expoziţie exclusivă de stencil-uri („STNCL XHBTN“ vine de la „Stencil Exhibition“); Când? Între 6 şi 15 mai (de la orele 10.00 la 17.30); Unde? La Galeriile Mora (pe strada Grigore Mora, în zona „Piaţa Charles de Gaulle“); Ce? Manifestare a spiritului liber a celor despre care se spune că „vorbesc cu pereţii“, a creatorilor de stencil-uri. Cei adunaţi marţi seară la Galeriile Mora n-au găsit o definiţie a artei lor: „Definiţia unui stencil este că nu se poate defini“. Lucrările expuse aparţin unor tineri din Bucureşti, Craiova, Focşani, Tulcea şi Bacău; De ce? Pentru că e o formă de artă contemporană făcută de oameni deştepţi pentru oameni deştepţi. Cât? Nu vă cere nimeni bani nici la intrare, nici la ieşire.