” Sforar între sforari, Ceaușescu îi anunța pe cei de la Capitală când voia să facă o vizită, pentru ca aceia să ia măsuri de aprovizionare, iar populația să creadă că Nicolae Ceaușescu este mințit și nu cunoaște situația reală. Or, tocmai el personal stabilea cantitățile de bunuri de consum, alimentare și industriale, care trebuiau distribuite”, a spus Ștefan Andrei.
Acum că lucrurile aveau să fie așa sau că adevărul este undeva la mijloc, rămâne de văzut. Ștefan Andrei nu este singurul apropiat de Nicolae Ceaușescu, care afirmă că înainte de fiecare vizită, magazinele erau aprovizionate în exces. În rest, rutina magazinelor era de a avea trei sferturi din rafturi goale. Cu siguranță există și o parte de adevăr când se spune că Nicolae Ceaușescu nu primea întotdeauna informații corecte din teren, de cele mai multe ori fiind vorba despre acoliții acestuia, care nu doreau să-l supere niciodată.
“ A introdus indicatorul producție de export pentru a putea jongla cu realizările de export. Centralele și ministerele declarau producția și apoi aceasta nu putea fi vămuită integral pentru că producția de export era compusă din producție reală plus producție fictivă. Cel puțin la agricultură și industrie alimentară era de râsul lumii.
Cele două ministere raportau la producție realizată pentru export fructele din pomi, pui de o zi, brânză din laptele ce urma să fie muls, berbecuți din miei ai unor oi care nici nu fătaseră, și mult, mult vin. I-am propus lui Nicolae Ceaușescu ca o parte din acel vin, deja învechit, să fie vândut populației. N. Ceaușescu n-a acceptat propunerea sub pretextul că vinul devine mai bun pe măsura învechirii. În fapt, N. Ceaușescu cunoștea bine că nu existau acele cantități de vin decât în rapoartele ministerelor Agriculturii și Industriei Alimentare”, a declarat fostul ministru de externe.
Resurse prea puține pentru vise prea mari
Nicolae Ceaușescu a folosit această tactică de a raporta o producție mai mare, care depășea chiar și cifrele mondiale, doar pentru că și-a dorit ca România să devină “grânarul Europei”. Pentru a-i face pe plac, membrii Partidului Comunist Român, găseau metode prin care producția să crească, măcar ca cifră pe hârtie. Astfel, dezinformarea de cele mai multe ori, pornea de jos, în sus. Însă, nu de fiecare dată și reușeau să demonstreze aceste cifre, deoarece exista penurie în majoritatea magazinelor.
“ O manevră condamnabilă era aceea de a arunca vina pentru nerealizarea planului pe seama activității proaste a guvernului, pentru ca oamenii să creadă că de vină pentru dificultățile cu care se confruntă sunt miniștrii, directorii de centrale și întreprinderi, care nu-și fac datoria. Manevră murdară. În realitate, N. Ceaușescu croia de la început un plan umflat, supradimensionat la indicatorii de obținut și sub-dimensionat la indicatorii aprovizionării tehnico-materiale și nerealizarea acesteia era ca și cum ai da făină cât pentru un covrig și după aceasta să spui că este vinovat brutarul că n-a făcut pâinea”, a spus acesta.