În discursurile sale, Nicolae Ceaușescu insista asupra antrenării țărănimii la a fi cât mai activă la gestiunea cooperativelor și la susținerea revoluției agrare.
El vorbea adesea de emanciparea acestei „clase sociale înapoiate” și despre modernizare în mediul rural, despre „eliberarea maselor din agricultură de sub puterea unor mentalități și obiceiuri înapoiate, de creșterea nivelului general de cultură și educație, în efortul pe care îl face societatea noastră în spiritul eticii și echității socialiste a șanselor de acces la valorile culturii și civilizației pe întreg teritoriul țării”.
Ceaușescu mai vorbea despre „Întărirea alianței muncitorești-țărănești, ce constituie garanția viabilității și trăiniciei regimului nostru, a înaintării cu succes pe calea edificării noii orânduriri, a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării României spre comunism”.
Scopul declarat al politicii agrare a PCR, din anii 1980, era ridicarea nivelului calității vieții oamenilor muncii din agricultură care era „asigurarea unei societăți în care să nu existe nici bogați, nici săraci, ci oameni ai muncii care au un nivel civilizat, demn de viață material și spiritual și care își făuresc viitorul în mod liber, așa cum îl doresc”.
Despre țărani, membri ai cooperativelor agricole, se vorbea ca despre „proprietari socialiști uniți asupra bunurilor ce constituie proprietate socialistă”.
Aceastea deoarece „cele două forme ale proprietății socialiste, de stat și cooperatiste, nu funcționează separat, ci în conexiune”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric