Ceaușescu - obiceiuri medievale. Ce gesturi băgau groaza în inimile activiștilor după momentul concentrării puterii de stat?
Ceaușescu a refuzat să fie portretizat în filme, ca personaj direct cum o făcuse Tito. Totuși, filmul Puterea și Adevărul are personajul Duma, jucat de Ion Besoiu iar filmul american Morile de Vânt ale Zeilor prezintă un personaj, dictatorul Alexandru Ionescu, jucat de Franco Nero. Refuzul a fost datorat faptului că el, Ceaușescu dorea să joace în mari reprezentări teatrale: el, jucând propriul rol.
Ceaușescu și sceptrul
În martie 1965, o troică din leadershipul PMR, cu voia Moscovei, îl pune pe Ceaușescu prim-secretar PMR. În august 1965, Congresul PMR vine cu inovații. Este numit Congresul IX în continuarea celor 8 congrese de dinainte, iar PMR devine PCR iar RPR devine RSR. Ceaușescu este secretar general nu prim-secretar cum fusese Dej. Are teoretic deasupra lui un Președinte al Consiliului de Stat. În 9 decembrie 1967, Ceaușescu preia funcția de la Chivu Stoica. La 28 martie 1974, Ceaușescu își asumă funcția de Președinte al RSR. Piața Unirii s-a numit o vreme Piața 28 martie.
Scriitorul Virgil Tănase scrie un articol satiric la adresa lui Ceaușescu în Paris Match, Ceaușescu ordonă spionului Matei Haiducu să îl lichideze pe Virgil Tănase dar acesta defectează și anunță DST-ul francez. Salvador Dali trimite o telegramă care, ironic, îl felicită pe Ceaușescu pentru instituirea sceptrului prezidențial. Securitatea nu se prinde și telegrama e publicată în Scînteia, oficiosul PCR.
Ceaușescu și Clubul Diplomatic. Rotirea cadrelor
Ceaușescu vrea să elimine bisericuțele din PCR. Nu vrea să permită activiștilor să prindă rădăcini la CC al PCR. De aceea, activiștii ajung după un stagiu la Centru, în județe ca prim-secretari județeni. Așadar, le fărâmița puterea. exact cum făceau domnitorii cu boierii. Le dădeau părți de sate ca moșii cât mai departe de Capitală ori le dădeau dregătorii.
Era un obicei medieval. De Crăciun, boierii divăniți veneau și aduceau simbolul funcției (spătarul de exemplu, care ținea sabia domnului la recepții depunea sabia lui, stolnicul depunea cheile de la cămară etc). Dacă în seara de ajunul Anului Nou, de la Curte, venea un răvaș însoțit de simbolul puterii adus, boierul știa că domnul îl chema la ospățul de Anul Nou, prânzul de după slujba de Sfîntul Vasile (nu era Revelion atunci), deci îi reînoia dregătoria.
Ceaușescu obișnuia ca înainte de Anul Nou (îl petrecea cu familia, nu înainte de a înregistra mesajul de la ora 00.00 la radio-tv pentru popor) să organizeze o petrecere la Clubul Diplomaților din Primăverii. Cine primea invitația însemna că va rămâne pe post. Cine nu, știa că va pleca în teritoriu. Cei din teritoriu așteptau să fie primiți la Clubul Diplomaților știind că așa revin la Centru.
Cultul personalității
Dictatorul nu a zidit biserici. Din contră, pe unele le-a demolat. Cel mult, pe altele le-a translatat, ca să arate că respecta ce făcuseră domnitorii medievali. Se revendica din Mircea, Alexandru, Ștefan, Mihai Viteazul. El și soția sa erau Domnul și Doamna Țării. Lor li se compuneau ode. Calendarul creștin-ortodox de dinainte de 1990 prevedea în sectorul „Date importante”: „Pe 26 ianuarie 1918, s-a născut Domnul Nicolae Ceaușescu”
Așadar, tradiția puterii medievale se perpetuase în modul de a acționa al dictatorului, Reușea să-și fidelizeze apropiații și să izoleze eventualii opozanți. Cu timpul, pe unii deveniți prea periculoși i-a trimis în posturi uneori lipsite de putere politică (directori de fabrici, edituri IAS-uri etc), mai ales pe cei care fuseseră prinși că spionau pentru URSS...