Dumitru Popescu, ”Dumnezeul” culturii românești pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, relatează unul dintre cele mai ciudate cazuri de cenzură din acea perioadă.
Securitatea pornise o cercetare legată de o tapițerie a artistului plastic Ion Nicodim.
”Ce probleme ridica tapiseria? Coman n-a vrut să-mi spună la telefon, a propus o întâlnire între patru ochi. A trecut pe la mine şi mi-a dezvăluit, fără ascunzişuri, capul de acuzare al Securităţii.
În compoziţia lucrării închinate soldatului erou de la Mărăşeşti exista, după cum reieşea din dosar, un personaj cu cheie.
Specialiştii Securităţii o fotografiaseră, o developaseră, o întorseseră pe toate feţele, şi în negativul pozei descoperiseră nici mai mult, nici mai puţin decât… chipul „tovarăşului” sub forma unui cap de mort.”
Cum avea să fie rezolvată situația și ce s-a ales de artistul care era bănuit că l-a pus pe Nicolae Ceaușescu printre morții de la Mărășești?