Mormintele în care s-ar afla trupul dictatorului şi cel al soţiei sale au fost răscolite ieri-dimineaţă, spre entuziasmul televiziunilor de ştiri şi al câtorva nostalgici.

Smulse brusc din isteria media provocată de sinuciderea Mădălinei Manole, televiziunile de ştiri din România au dezbătut ieri, pe larg, deshumarea soţilor Ceauşescu. Micile ecrane au fost invadate de transmisii live de lângă Cimitirul Ghencea, detalii pe alocuri macabre, imagini din elicopter în căutarea cadavrelor putrezite şi dezbateri din studio. Peste toate, la faţa locului s-a auzit întrebarea unei reporteriţe, către un autointitulat martor al deshumării: "Şi? Mirosea?".

Personalităţi şi specialişti media din România au analizat, pentru EVZ, mecanismul mediatic din jurul ştirii deshumării foştilor conducători ai ţării ce a ţinut ieri principalele jurnale de ştiri. Un elicopter survola ieri-dimineaţă Cimitirul Ghencea Civil din Capitală, iar, dinăuntru, un cameraman încerca să surprindă câte o bucăţică de sicriu, un rest de îmbrăcăminte sau un os. Nestingheriţi, câţiva medici legişti prelevau probe ADN din două morminte pentru a dezlega un mister vechi de aproape 21 de ani: sunt sau nu îngropaţi Ceauşeştii în acest capăt de Bucureşti?

După ce probele vor fi analizate în laborator, iniţiatorii acestui demers - singurul fiu în viaţă al cuplului Ceauşescu, Valentin, alături de cumnatul său, Mircea Oprean - vor afla răspunsul. Deşi rezultatul oficial va veni peste cel puţin şase luni, Mircea Oprean - care a asistat la întreaga "operaţiune" - înclină să creadă că socrii săi se află la Ghencea. Spune că a recunoscut resturile de haine găsite în mormântul lui Nicolae Ceauşescu.

Dacă însă laboratorul va arăta altceva, Oprean e hotărât să dea în judecată statul român. "El trebuie să ştie unde sunt rămăşiţele", a spus acesta.

Câteva controverse

Între vârstnicii adunaţi în Cimitirul Ghencea Civil există opinii diferite, ce riscă să ducă la nedorite confruntări fizice. Dincolo de misterul ce i-a purtat din faţa televizoarelor în dreptul mormintelor, plutesc acuzaţii referitoare la apartenenţa politică a unuia sau a altuia dintre "spectatori".

Un domn cu ochelari susţine că s-a strecurat mai devreme printre experţii cu măşti şi mănuşi şi că a văzut totul. La umbra unui nuc, în dreptul presupusului mormânt al Elenei Ceauşescu, omul îşi exprimă convingerea că oasele erau ale tovarăşei şi că orice altă variantă e de acum exclusă.

"Am recunoscut-o după pânza de pe faţă", explică bărbatul. Cineva îi spune că, dacă n-a fost la înmormântare, teoria este lipsită de orice valoare. "Dar dumneavoastră aţi fost la înmormântare?", îl întreabă pe acesta din urmă o reporteriţă cu prezenţă de spirit. "Nu, n-am fost, dar nici el să nu zică, dacă n-a fost". "Nu-l ascultaţi, că e omul lui Iliescu!", izbucneşte un domn îmbrăcat "regulamentar", în cămaşă cu mânecă scurtă, pantaloni închişi la culoare şi pălăriuţă de paie. Cel arătat cu degetul, "omul lui Iliescu", susţine netulburat în faţa camerelor o teorie complicată referitoare la originea şi răspândirea comunismului în ţara noastră.

Atraşi de dispută, câţiva oameni calcă pe mormântului cetăţeanului Ungureanu Nicolae, decedat în 1988, cu un an înainte de căderea comunismului. Dincolo de alee, la mormântul lui Nicolae Ceauşescu, zarva e şi mai mare. Membrii Comitetului Central de Organizare al Partidului Uniunea Comuniştilor Români împart manifeste care conţin poziţia mişcării faţă de actuala criză economică.

Textul, imprimat în alb şi negru pe hârtie A4, începe aşa: "Populaţia de rând care a ieşit în stradă, la apelul trădătorilor de Neam şi de Ţară în decembrie 1989, nu a ştiut ce o aşteaptă, dar autorii loviturii militare de stat, în frunte cu Ion Iovanovici Iliescu, au ştiut pe ce drum vor conduce poporul român".

Un "activist" fixează un portret de-al lui Ceauşescu de cruce şi pozează demn, timp de câteva minute. Ceva mai încolo, pe alee, un domn susţine că trupul lui Cea uşescu a rămas neputrezit, ca la sfinţi. "Dacă Nicolae şi Elena Ceauşescu nu sunt îngropaţi aici, vom da statul român în judecată, pentru că el trebuie să ştie unde sunt rămăşiţele." MIRCEA OPREAN, ginerele cuplului Ceauşescu

CĂUTĂRI. Maşina în care se aflau probele ADN ale soţilor Ceauşescu a ieşit pe poarta cimitirului la trei ore după demararea săpăturilor FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

CĂLĂUL CEAUŞEŞTILOR

"Era afacerea strict privată a familiei"

"Eu aştept. Dacă se află acolo şi există probele materiale pentru succesiune, sunt primul care-i acţionează în justiţie pe moştenitori, în baza cutumei care spune că bunurile victimei ajung la călău". Aşa suna ipoteza-surpriză lansată recent în EVZ de cel care spune despre sine că este "executorul judecătoresc" al celei mai importante sentinţe din istoria recentă a României. Dorin Cîrlan, unul dintre pionii plutonului de execuţie de la Târgovişte, a apreciat ca pozitivă decizia de deshumare a soţilor Ceauşescu, susţinând că "trebuia făcută încă din 1997, pentru că, la finalul acelui proces mizerabil, Ceauşeştii şi-au exprimat dorinţa de a muri împreună".

Pe de altă parte, fostul paraşutist a aruncat anatema asupra posturilor de televiziune care au mediatizat excesiv evenimentul: "Era afacerea strict privată a familiei. Iar prezenţa la cimitir a simpatizanţilor comunişti e ruşinoasă şi chiar penală. Prin lege, se interzice promovarea persoanelor vinovate de genocid. Ce face CNA-ul?" (Vlad Stoicescu)

CRONOLOGIE

Dosarul deshumării a rătăcit prin tranziţie

• 25 decembrie 1989: soţii Ceauşescu sunt executaţi la Târgovişte, după un simulacru de proces;
• 30 decembrie 1989: În ziua presupusei înhumări în Cimitirul Ghencea Civil, profesorul Vladimir Beliş, de la Institutul Naţional de Medicină Legală, semnează certificatele de deces fără să fi văzut cadavrele. Ordinul a venit de la Victor Athanasie Stănculescu, susţine Beliş;
• 10 martie 2005: Zoia Ceauşescu cere în instanţă deshumarea celor două cadavre din Cimitirul Ghencea Civil, pentru a verifica dacă e vorba despre părinţii săi şi pentru a putea face astfel succesiunea pentru revendicarea averii acestora;
• 30 iunie 2008: Curtea de Apel Bucureşti obligă Ministerul Apărării să le prezinte lui Valentin Cea uşescu şi lui Mircea Oprean, soţul Zoei Ceauşescu, dovezi certe care să ateste faptul că rămăşiţele dictatorilor se află la Cimitirul Ghencea;
• mai 2009: Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean obţin certificatul de concesiune a mormintelor.

LA TELEVIZOR

Dimensiunile mediatice ale unei deshumări

Dincolo de posibilitatea rezolvării uneia dintre marile enigme post-decembriste reprezentată de deshumarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, evenimentul a provocat ieri un maraton mediatic. Personalităţi şi specialişti media din România au analizat, pentru EVZ, mecanismul din jurul ştirii deshumării foştilor conducători ai ţării ce a ţinut ieri principalele jurnale de ştiri.

"E oribil senzaţionalismul ăsta macabru"

Analistul media Bogdan Ghiu susţine că apetitul televiziunilor pentru subiectul deshumării soţilor Ceauşescu nu trebuie neapărat judecat. Ci poate mai degrabă anumite abordări senzaţionaliste asupra subiectului.

"Într-un fel aş fi critic, dar pe de altă parte asta face televiziunea de obicei, în felul ăsta. Când vine vorba însă de modul în care se fac aceste ştiri, aici ar trebui să intervină o reinventare a serviciilor publice. Adică, OK, deshumarea face subiectul unei ştiri, al unui reportaj. Însă doar atât. Nu să faci o transmise live, pe loc, acolo. Asta s-ar înscrie în ceea ce înseamnă OTV-izarea televiziunilor", spune Bogdan Ghiu.

Acesta a subliniat că transmisia live, din elicopter, în încercarea de a surprinde cadavre s-ar înscrie în rândul non-evenimentelor.

"Au preluat asta de la americani, dar ăia folosesc elicopterul că au urmăriri pe autostradă. Noi n-avem aşa ceva! Aşa că de ce să-l foloseşti la mort? Mortul nu fuge, mortul stă! Ăsta e non-spectacol. E oribil senzaţionalismul ăsta macabru. E mai mult decât vina reporterului de teren. E şi falsa concurenţă care creează uniformitate între televiziuni. Fiecare ştie că celălalt va face ceva şi nu poate să nu facă şi el. Nu are curaj. Aici ţine şi de şefi care nu ştiu să denunţe astfel de abordări. Se pot dezbate implicările politice, de exemplu, nu detalii despre rămăşiţele unui om care nu mai e şi căciula lui de lână. Poate mai bine ar discuta cum l-au îngropat în grabă, că mai mult l-au aruncat la gunoi. Ei, abordarea asta cumva umană, morală, creştină ar trebui discutată".

De cealaltă parte, Ghiu a explicat că apetitul pentru rezolvarea enigmelor legate de evenimentele din decembrie 1989 ţine de blocajul creat în justiţie şi pe plan istoric.

"Atâta timp cât nu s-au rezolvat normal aceste lucruri, în justiţie, în anchete inclusiv istorice, atunci ultima soluţie, ultimul recurs legat de Revoluţie e la televiziune. De aici apetitul presei pentru acest subiect. Toate lucrurile nerezolvate sfârşesc la televiziune", a explicat Bogdan Ghiu.

Procesul dictaturii, dezgropat chiar de moştenitori

Politologul Vladimir Tismăneanu susţine că "este dreptul familiei să-şi îngroape morţii după regulile tradiţionale. Ceea ce s-a petrecut în decembrie 1989 a fost un tiranicid ordonat de o juntă ce se pretindea revoluţionară. A fost un simulacru de justiţie. Nu am înţeles niciodată cum a fost justitificata executarea Elenei Ceauşescu, o barbarie greu de conceput". Cu alte cuvinte, "interesul pentru agonia terminală a dictaturii ţine de necesitatea înţelegerii rolului gărzii pretoriene".

"Asasinarea cuplului Ceauşescu a devenit cimentul legitimizator al noii puteri. Ceauşescu a fost lichidat pentru a fi definitiv amuţit. Un proces autentic ar fi însemnat procesul dictaturii comuniste, iar cei instalaţi la putere – Iliescu, Roman, Brucan, Măgureanu, Stănculescu, Voican, Bârlădeanu, Marţian – nu puteau tolera un asemenea act", susţine Tismăneanu, a cărui opinie integrală poate fi citită pe www.tismaneanu.wordpress.com. Iar tuşa finală ţine de ironiile invizibile ale istoriei: "Deshumare se petrece la 45 de ani de la Congresul al IX-lea al PCR, moment fundamental în mitologia dictaturiii lui Ceauşescu".

Concluzia o trage Andrei Ujică, cineastul care a regizat filmul "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", prezentat la ediţia de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes. "Este o acţiune iniţiată de familie şi are ca atare un caracter privat ce trebuie respectat", a spus acesta.

PĂREREA ANTROPOLOGULUI

Moartea, "mereu subiect de comentarii"

Deshumarea unor lideri poate fi folosită de anumite grupări politice, crede antropologul Liviu Chelcea. "De obicei, oamenii foarte importanţi, oameni care constituie simboluri, după ce mor, au o viaţă politică nouă. Ante Paveli, Ferdinand Marcos, Juan Perón nu au putut fi îngropaţi în ţările lor şi astfel au început o «viaţă» post-mortem. La un moment dat, pot să devină resurse în conjuncturi politice. În cazul lui Che Guevara, trei ţări s-au bătut pe rămăşiţele lui, iar fiica lui a ales Cuba, unde are şi mausoleu. Deshumările, reînhumările reprezintă resurse pentru anumite partide politice, grupuri, ideologii, fiind foarte încărcate emoţional", opinează Chelcea .

La noi nu există niciun partid care să revendice memoria lui Ceauşescu, adaugă acesta. "Nu are miză politică, ci culturală. Culturală în sensul că fiecare societate are anumite mo­da­lităţi de a dispune de rămăşiţele u­nui decedat. În Asia de sud-est, după şapte ani iau oasele acasă, le îngrijesc şi le pun într-o vază. La noi, fiind o înmormântare aparte raportat la restul, a rămas mereu subiect de comentarii. Probabil că o să fie doar o ceremonie religioasă fără vreo semnificaţie politică în măsura în care religia la noi nu e un act politic", subliniază Chelcea.

OGLINDA ALTORA

"E una dintre ştirile de top ale lumii"

Ştirea deshumării celor doi soţi Ceauşescu a fost preluată cu viteză de majoritatea instituţiilor de presă din lume. "Washington Post", "New York Times" sau BBC au publicat imediat informaţia, citând, de cele mai multe ori agenţia Asociated Press (AP).

Jurnalista britanică stabilită în România Alison Mutler, şefa biroului AP de la Bucureşti, este autoarea ştirii care a făcut înconjurul planetei şi singurul jurnalist care s-a aflat ieri la câţiva metri distanţă de mormintele dictatorilor când au fost deshumaţi. Tot ea a obţinut singura reacţie dată presei ieri de către Valentin Ceauşescu, ultimul fiu al cuplului dictatorial care mai este în viaţă. "Suntem mai aproape de aflarea adevărului", i-a spus acesta lui Alison Mutler.

Jurnalista britanică a descris pentru EVZ ziua de ieri, când a trecut de la imaginile sordide ale deshumării la "asaltul" telefonic al marilor instituţii de presă din lume care cereau detalii. "Nu-mi amintesc să mai fi fost o ştire pe care am dat-o în ultimii ani şi la care să mă sune, de exemplu, BBC, să dau interviu în direct", a spus Alison Mutler.

O "tăcere monumentală". Şi un elicopter

Jurnalista ştia de procesul pentru deshumare intentat de urmaşii lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Dar nu se aştepta să se întâmple totuşi evenimentul de ieri.

"Ştiam chiar de la Valentin Ceauşescu că era posibil să se dezgroape. Dar mi s-a părut şi când mi-a zis că e ceva fantastic, neverosimil. Habar n-am avut. Noroc că am fost la birou foarte de dimineaţă, pentru altceva. Şi am reuşit să ajung acolo. Şi am reuşit să mă strecor, că nu aveam aparat de filmat la mine. Am fost un fel de şoarece, nu i-am abordat pe cei de acolo", povesteşte Alison Mutler.

Timp de 90 de minute, până să fie "depistată", Alison s-a aflat la câţiva metri de criminaliştii care i-au scos pe soţii Ceauşescu. A observat cum atmosfera era una tăcută, solemnă. Ceva totuşi a frapat-o. "E ceva foarte migălos ce au făcut. Au luat mostre. Şi nu puteau să facă asta cu presa pe cap, că ar fi de o gravitate istorică. Şi era linişte, solemn. Şi, la un moment dat, tot ce se auzea peste tot era numai elicopterul acela al televiziunii. S-a plimbat vreo două ore. Era o tăcere monumentală, în afară de elicopter", spune jurnalista.

L-a sunat apoi pe Valentin Ceauşescu, pe care îl întâlnise cu câteva luni înainte, pentru un interviu. "Era calm, ştia de ceva vreme că o să se întâmple asta. Mi-a spus doar că suntem cu un pas mai aproape de adevăr acum. El e un tip foarte discret, serios, rezervat. Probabil au hotărât între ei ca domnul Oprean să reprezinte în faţa presei. E şi fizician, om de ştiinţă, nu se aruncă în supoziţii dacă sunt sau nu părinţii lui îngropaţi acolo. Personal, eu înclin să cred că ei sunt îngropaţi acolo", spune Alison Mutler.

Ceauşescu vinde presă şi "afară"

Jurnalista crede că presa străină încă mai are interes pentru subiectul Ceauşescu chiar şi după 20 de ani, deoarece au rămas lucruri nerezolvate legate de Revoluţie.

"În general, orice deshumare este o ştire în sine. Pentru că înseamnă că există întrebări legate de moartea persoanei respective. E un act radical într-o societate. Şi în ce-l priveşte pe Ceauşescu, când se vorbeşte despre el, se vorbeşte imediat de Revoluţie şi că a fost cea mai sângeroasă dintre toate. Iar el, Ceauşescu, a fost un lider total neobişnuit, în comparaţie cu lideri din alte ţări din pactul de la Varşovia".

Apetitul presei străine pentru subiectul Ceauşescu este pus astfel de seama situaţiei excepţionale în care s-a aflat România în 1989. "A fost singura revoluţie televizată. Şi există şi imagini în arhivele televiziunilor internaţionale, pe care le pot folosi. Şi e impact când vorbeşti despre el deshumat. Chiar a captivat lumea Revoluţia din decembrie 1989. M-am uitat şi am văzut că ştirea asta este una dintre ştirile de top ale lumii. El a avut o reputaţie feroce", spune jurnalista britanică.

Alison Mutler crede că evenimentul de ieri e un punct de plecare care ar putea aduce răspunsuri pentru multe întrebări legate de decembrie 1989: "E o concluzie. Un fel de împăcare, e mai linişte după. Poate să aducă un fel de rezolvare sufletească aproape".