Nu are cas?, nu are familie, nu are speran?e. Nici nu-?i dai seama dac? e b?rbat sau e femeie. „Locuie?te” de mai bine de trei ani în Ci?migiu.
La început a fost chibi? în “Col?ul microbi?tilor”, dar pensionarii care pun ?ara la cale acolo ?i-au dat seama repede cu cine au de-a face ?i l-au dat pe mâna gardienilor. ?i acum se joac? de-a ?oarecele ?i pisica cu paznicii parcului, prea comozi s? se dep?rteze mai mult de câ?iva pa?i de chio?curile în care e cald ?i bine. ?tiu de „N?luca”, a?a i se spune, dar de câte ori l-au prins ?i l-au predat autorit??ilor, a venit inapoi „cu traista-n b??” la propriu. Pe aceea?i banc?, dup? acela?i program. Despre boschetarii din Ci?migiu, vreo zece stabili, vizitatorii nu au, evident, cuvinte bune. Dar nici rele. „Oameni ?i ei, tr?iesc pe unde apuc?, m?car în luna asta s? fim mai blânzi cu ei”, este p?rerea celor mai mul?i din cei chestiona?i. Totu?i, ceea ce deranjeaz? cel mai mult este faptul c? î?i fac nevoile pe unde apuc?, în v?zul lumii, al copiilor. „Mami, nenea face pipi pe gard”, suprinde un pu?ti scena. „Mami” îl trage de mân? ?i gr?be?te pasul. Micu?ul r?mâne cu capul întors, fascinat de scen?. Un domn în vârst? mediteaz? trist: „Alt? dat? vedeai fete ?i perechi frumoase, nu neap?rat cameriste ?i ordonan?e. Ast?zi, ziua vezi boschetari ?i noaptea, ?obolani…”