Psihologii sunt de părere că micuţii ar trebui puşi la muncă încă de la doi ani pentru a-i responsabiliza. Pentru ca operaţiunea "curăţenia" să se desfăşoare pe cale amiabilă, rugaţi copilul să ajute şi nu-i ordonaţi, nu îi cereţi perfecţiunea, nu îl presaţi să termine mai repede, daţi-i instrucţiuni precise şi întocmiţi liste cu sarcini şi "deadline-uri".
Curăţarea toaletei şi lustruirea mobilei nu sunt activităţi la fel de plăcute ca serialul preferat sau "porţia" de Facebook şi Youtube, însă sunt parte din procesul natural de maturizare şi responsabilizare a copilului. Foarte mulţi părinţi cred că fac copilului un favor atunci când îl scuteasc de muncă, după principiul "să nu treacă şi copilul meu prin ce am trecut eu".
Delegarea sarcinilor casnice îi învaţă însă cu munca de mici şi îi pregătesc pentru momentul în care părăsesc "cuibul" părintesc. Lacrimile copilului nu trebuie să fie un pas înapoi, după principiul "nu există copii neascultări, ci părinţi nepricepuţi". Psihologii vă spun când să puneţi copilul la muncă şi recomandă ce fel de activităţi "se pretează" în funcţie de vârstă.
Au nevoie să fie nevoie de ei
Copiii au nevoie de afecţiune, de siguranţă, de control şi, de asemenea, au nevoie "să fie nevoie" de ei. "Dacă nu îţi laşi copilul să ridice nici măcar un deget, se va simţi inutil, frustrat, şi tot entuziasmul şi ambiţia lui se vor duce pe apa sâmbetei", spune dr. Jim Fay, specialist în psihologia copilului, citat de publicaţia WebMD.
Deşi copiii le percep drept corvoade, treburile casnice au multe beneficii: cresc stima de sine a copilului, îi dau sentimentul de competenţă, îi ajută să înţeleagă cum "se conduce casa", îl învaţă cu munca şi îl pregăteşte pentru momentul în care va pleca de acasă. .
"Te rog", în loc de "Stinge calculatorul şi treci la treabă"
Dacă n-aţi reuşit încă să vă convingeţi amiabil copilul să vă ajute la treabă sau dacă nu sunteţi convins că este pregătit de muncă, puteţi învăţa din greşelile altor părinţi.
Prima greşeală pe care o fac părinţii-cer perfecţiunea de la copiii lor. "Părinţii ajung să ordoneze copiilor: e timpul să faci asta. Însă ai grijă cum faci", exemplifică psihologul Roger W. McIntire.
Iar atunci când rezultatul nu se ridică la nivelul aşteptărilor, în ciuda eforturilor copilului, iar părinţii îşi trimit copiii înapoi în cameră, la următoare ocazie nu vor mai fi la fel de cooperanţi. În acest caz, încercaţi o altă formulă. Copiii reacţionează mult mai bine la "am nevoie de ajutorul tău" decât la "Gata, stinge calculatorul şi treci la treabă!", recomandă specialiştii.
Liste cu sarcini zilnice şi săptămânale şi "deadline-uri"
Nu vă gândiţi prea mult ce pot şi ce nu pot face copii. "Practica este mama învăţăturii", spun specialiştii. "Ne ia prea mult timp să ne gândim dacă pot face anumite lucruri, de teamă să nu-i împovărăm. Copiii pot face o sumedenie de lucruri, încă de mici, de la sortatul şi aranjatul hainelor, până la strânsul mesei. Trebuie doar să luăm taurul de coarne", atrage atenţia psihologul.
Încurajaţi copilul în timp ce munceşte. Nu aşteptaţi să-şi ducă sarcina la bun sfârşit că să vă arătaţi aprecierea. Sau să nu îl apreciaţi deloc.
Ţineţi cont de părerea lor. Nu-i obligaţi să facă lucruri pe care le urăsc, lăsaţi-i să se ocupe de lucrurile care le fac plăcere.
Listele sunt eficiente şi în acest context. Întocmiţi o listă cu sarcini zilnice şi cu sarcini săptămânale. Stabiliţi deadline-urile şi număraţi la sfârşitul zilei (săptămânii) reuşitele. Lăsaţi copilul să-şi bifeze propriile reuşite.
Nu faceţi presiuni. Nu faceţi un obicei din a aminti permanent copilui că are treabă de făcut. "Până când animalele nu vor fi hrănite, nu îţi vei servi cina", este o formă mai blândă de a reaminti copilului că trebuie să-şi respecte îndatoririle.
Recompense materiale, o lecţie despre economia de piaţă
Daţi instrucţiuni precise. "Fă curăţenie în cameră este vag şi poate fi interpretat în nenumărate moduri. Pune-ţi hainele în şifonier, cărţile în raft, farfuriile în bucătrie şi jucăriile în coşul cu jucării sunt instrucţiuni explicite", dau asigurări psihologii.
Puteţi face o demonstraţie copilului. Rămâneţi lângă el să vedeţi dacă a înţeles. Dacă reuşeşte, este gata să preia munca pe cont propriu.
"Să-l recompensez sau nu pentru munca depusă?", este întrebarea la care cei mai mulţi părinţi nu ştiu cum să răspundă. Copiii mici sunt mai puţin motivaţi de bani, însă, pe măsură ce cresc şi se responsabilizează, recompensele materiale îi motivează şi îi învaţă o lecţie despre principiile economiei de piaţă.
Copiii pot mai mult decât cred părinţii
"Când să-mi pun copilul la treabă şi ce să-i dau de făcut?" sunt alte necunoscute pentru mulţi părinţi. De cele mai multe ori, îşi subestimează copiii la acest capitol. "Gândiţi-vă că un copil care a câştigat un joc pe calculator complicat poate la fel de bine să folosească maşina de spălat vase", spune psihologul.
Sarcini în funcţie de vârstă:
2-3 ani:
- aranjatul jucăriilor
- hrănirea peştilor
- aranjatul şi sortatul hainelor
- ştersul prafului
- aranjarea cărţilor şi revistelor în rafturi
4-5 ani:
- să-şi facă patul
- să cureţe farfuriile
- să ude florile
6-7 ani:
- să spele podeaua
- să strângă şi să cureţe masa
- să răspundă la telefon
- să-şi facă curat în cameră
8-9 ani:
- să dea cu aspiratorul
- să ajute la pregătirea cinei
- să-şi prepare gustări simple (sandviciuri, cerale cu lapte etc.)
- să-şi spele rufele
- să-şi pregătească micul-dejun
- să plimbe căţelul
- să cureţe legumele
Peste 10 ani:
- să spele geamurile
- să cureţe toaleta
- să spele maşina
- să gătească feluri de mâncare simple sub supravegherea părinţilor
- să calce rufe
- să cureţe bucătăria
- să-şi schimbe aşternuturile
- să cureţe cuptorul cu microunde
- să tundă gazonul