Dar totuși, ce s-ar fi întâmplat dacă România ar fi luat măsuri din timp, văzând și conștientizând ce se întâmplă în China și alte țări? Editorial exclusiv evz.ro de Călin Popescu-Tăriceanu, președinte ALDE
Am scris aceste rânduri în încercarea de a învăța ceva din întâmplările dramatice prin care trecem în aceste zile ale coronavirusului. Nu am plecat de la ideea extremă că dacă guvernanții noștri și-ar fi folosit toată energia pentru a lua măsuri de limitare a răspândirii virusului și nu de a organiza alegeri anticipate în România, atunci nu ar fi fost victime. Ciudățenia acestui virus și viteza lui de propagare ar fi făcut, probabil, imposibilă păstrarea virusului în afara frontierelor naționale.
Dar totuși, ce s-ar fi întâmplat dacă România ar fi luat măsuri din timp, văzând și conștientizând ce se întâmplă în China și alte țări?
Primul caz a fost identificat în 1 decembrie 2019 în zona Wuhan din China. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) semnalează deja la 31 decembrie cazuri de pneumonie necunoscută. La noi, în acea perioadă, bugetul sănătății era tăiat cu 22% (pe 23 decembrie 2019, guvernul își asumă răspunderea pe proiectul de buget pentru a fi sigur că nu putem corecta în Parlament eroarea).
În 21 ianuarie OMS trimite un raport tuturor țărilor în care atrage din nou atenția asupra unei epidemii cu noul coronavirus. Raportul ajunge și la București, dar aici lumea era ocupată cu alegerile anticipate.
Pe 30 ianuarie OMS transmite o alertă de urgență internațională de sănătate publică și două zile mai târziu bilanțul epidemiei ajunge la 15.000 de cazuri și 361 morți. Sunt deja cazuri în Marea Britanie, Statele Unite, Germania, Franța, Italia, Spania, Belgia, Rusia etc. La București, pe 2 februarie, Consiliul Național al PNL hotărăște să continue asumările de răspundere în Parlament ca mod de luptă împotriva unei “instituții sechestrate de un partid care nu mai reprezintă pe nimeni”.
Pe 5 februarie cade guvernul Orban. Nu înainte de a da 25 de ordonanțe de urgență cu o noapte înainte. Niciuna pe tema crizei care se apropia cu pași repezi. În acest timp bilanțul victimelor crește la 567 morți și 28.000 infectați.
Desemnat de dl Klaus Iohannis să formeze un nou guvern, dl Ludovic Orban spune pe 19 februarie: „După părerea mea vor fi alegeri anticipate, nu putem să renunțăm la un obiectiv fundamental”. Trei zile mai târziu, în Lombardia, se impune carantină regională.
În vreme ce în Europa cresc infectările și apare și primul bolnav în România, dl Ludovic Orban își depune mandatul. După consultări formale cu partidele, Președintele îl desemnează pe Florin Vasile Cîțu să formeze un nou guvern. Tot atunci dl Klaus Iohannis ne spune că nu avem motive de panică legate de noul virus pentru că are doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca orice răceală.
Pe 1 martie în calitate de președinte ALDE vorbesc pentru prima dată despre posibilitatea amânării alegerilor. Pe 4 martie fac apel ca guvernul să abandoneze planul cu anticipatele și să ia în calcul amânarea alegerilor locale. Primesc de la dl Ludovic Orban un răspuns obraznic.
Parlamentul, înțelegând dimensiunile crizei, reușește să găsească un consens și să se formeze o majoritate care să voteze guvernul Cîțu. Cu 15 minute înainte de a fi votat, Prim-ministrul Desemnat fuge de la Parlament și își depune mandatul în brațele Președintelui. În timpul ăsta, Italia era în carantină națională și avea sute de morți pe zi și OMS declara coronavirusul pandemie.
Restul poveștii se știe. Pe 16 martie dl Iohannis declara stare de urgență. Sunt convins însă că nu pandemia i-a oprit din mersul lor spre anticipate, ci decizia CCR care le-a desființat OUG care călca în picioare legile electorale.
În acel moment în lume erau 180.000 de cazuri de infectare și aproape 7.500 de morți din care 65.000 de cazuri în Europa și peste 3.300 de morți. (doar în Italia 28.000 cu peste 2500 de morți)
Deci, ce s-ar fi întâmplat dacă am fi luat măsurile când se vedea în alte țări că lucrurile sunt serioase?
În primul rând, am fi avut timp să facem provizii de echipamente medicale (sursă externă sau internă) și nu s-ar mai fi îmbolnăvit tot personalul medical trimis la luptă cu fețele descoperite și mâinele neprotejate.
Aceste provizii ne-ar fi permis să impunem obligativitatea purtării măștii de protecție în public și ar fi redus numărul de infectări.
O contractare din timp util a măștilor nu ar mai fi dus la o creștere aberantă a prețului unei banale măști de protecție de la 15 bani la 7 lei.
Am fi putut să ne pregătim pentru valul de români care se întorc acasă, să găsim modalități de a-i identifica, testa și carantina în condiții decente. Am fi putut găsi soluții ca ei să nu răspândească, fără să vrea, virusul.
Am fi putut să pregătim industria pentru producția de urgență de echipamente medicale necesare.
Am fi putut să organizăm spitale suport în afara spitalelor tradiționale pentru a putea trata bolnavii de coronavirus care nu erau în stare critică și a evita infectarea tututor spitalelor.
Am fi putut să pregătim protocoale medicale care să nu mai transforme spitalele în focare de infecție.
Probabil că am fi putut să facem multe altele. Dar așa se întâmplă când un partid care stă bine în sondaje este obsedat să-și mărească scorul electoral.
Eu știu asta pentru că am trăit acest lucru în 2005, atunci când Traian Băsescu a forțat demisia guvernului al cărui prim-ministru eram și posibila intrare a României într-o criză. Între Băsescu și români i-am ales pe români. Ar fi fost bine dacă și dl Klaus Iohannis ar fi făcut la fel.