Adesea ne urăm la finalul unei întâlniri, a unei conversații sau a unui mail, „O zi frumoasă!” M-am întrebat, de multe ori, ce poate să reprezinte, la nivel profund, o zi frumoasă și mai ales ce efecte are o asemenea zi pentru mentalul, emoționalul și fizicul nostru.
Frumusețea unei zile depinde, în mare măsură, de modul în care ceea ce experimentăm la momentul acela ne afectează identitatea, tradițiile și ritmul de viață. Inima noastră bate mai repede, fiind încercată de emoții pozitive și negative, determinate de evenimentele cuprinse în ziua respectivă.
E bine de știut că, pe lângă oferta naturală a vremii, ne confruntăm și cu cea a vremurilor. Ambele au darul de a influența frumusețea unei zile.
Vremea e așa cum e, schimbările climatice devin din ce în ce mai nepotrivite traiului bun.
Despre vremuri aș vrea eu să vorbesc de bine, însă ar trebui, mai întâi, să-mi păcălesc mintea, s-o fac să creadă un neadevăr și nu e intenția mea asta. Pentru că vreau, totuși, să fiu blând, remarc doar lipsa clarității mentale, dezordinea, dezorientarea ca urmare a inexistenței unor repere orientative consistente, debusolarea, excesul de critică, incompetența și, nu în ultimul rând, valurile de răutate. Pentru ca toate acestea să poarte un nume și să fie mai ușor de exprimat în analiză, le-am spus murdăreală. Ea este cvasigenerală, cuprinde astăzi tentacular aproape întreaga societate.
Murdăreala este întreținută, în primul rând, de faptul că aproape toți, luați separat, se simt curați, unii nefiind conștienți de ceea ce emană, alții nevrând să recunoască murdăreala proprie sau considerând-o cantitate neglijabilă. Altfel, și unii și alții văd foarte bine murdăreala celorlalți. Aici e adevărata capcană, pentru că, pe fond, noi nu putem schimba lumea, nu-i putem schimba pe cei din jurul nostru, însă ne putem schimba în bine pe noi. Ai dreptul să te schimbi, dar mai întâi trebuie să recunoști că ai ceva de schimbat. Altfel, nu ai cum. Din acest motiv, nu se întâmplă nimic bun sau se întâmplă atât de puține încât devin nesemnificative pentru starea de bine.
În al doilea rând, murdăreala se așterne și se observă, precum zăpada pe străzile unui oraș aglomerat și circulat, în greșelile celor din jurul nostru, de care nu suntem direct responsabili. Le vedem și pentru că sunt mai ușor de văzut. Ele îți sar în ochi, sunt palpabile, ies în evidență pentru că sunt în exterior. Dar, cum rămâne cu propriile noastre greșeli? Nimeni sau aproape nimeni nu se simte vinovat de nimic și nu consideră că a greșit sau recunoaște pe ici-colo, câte o greșeală minoră, atât cât să dea bine.
Te uiți cu obidă în ograda vecinului, în loc să privești onest în propria ogradă. Ce speri să rezolvi cu asta? Nu rezolvi nimic bun pentru tine. Ba, dimpotrivă la murdăreala proprie, deja existentă, mai adaugi câte ceva. Puțină invidie, puțină gelozie, puțină răutate, doar trăim pe plaiurile mioritice. Nimic nou sub soare. Ca urmare, acumulezi frustrări, devii dezamăgit și de aici până la depresie mai e un pas. Și, dacă faci acest pas, de la el și până la lipsa sensului în viață mai e încă doar un pas. Pericolul major e dat de faptul că de la acest pas încolo nu mai e nimic.
În al treilea rând, niciodată nu e prea târziu să pui șaua și pe vizitiu. Dacă am conștientiza cu adevărat propriile responsabilități, drepturi și obligații, lucrurile ar lua o întorsătură favorabilă binelui și curățeniei, iar murdăreala s-ar reduce sau chiar dizolva.
O zi frumoasă într-o asemenea stare de fapt, presupune recunoașterea propriilor greșeli, nu neapărat publică, ci mai degrabă în interiorul conștiinței fiecăruia. Acest proces odată inițiat, îți dă posibilitatea reală să faci curat în interiorul tău, să pui lucrurile în ordine, să ieși din starea de dezordine.
Pe acest fond, de purificare interioară, poți începe să construiești, să creezi o lume mai bună pentru tine. Cu cât suntem mai mulți, cei care înțelegem asta și trecem la acțiune, cu atât lumea din afara noastră va fi mai bună și mai frumoasă, mai darnică și mai respectuoasă, mai smerită și mai iertătoare, mai recunoscătoare și, nu în ultimul rând, mai prosperă.
Fiecare trebuie să înceapă cu el, nu cu vecinul, prietenul, colegul, primarul, ministrul sau președintele. Ei pot greși, pot fi vinovați, însă nu te ajută, în mod real, cu nimic pe tine să constați asta. Ba, dimpotrivă, îți poate dăuna grav sănătății din diverse motive. Aflând că respectivul este debarcat din funcție odată ce a fost dat în vileag, e un fapt deja cunoscut că în locul lui vine altul aproape identic și lucrurile se tot repetă așa de peste 30 de ani. Ei ar trebui să facă propriile lor constatări și pe baza lor să inițieze procesul de purificare din interior, căci greșelile lor mici sau mari, din pozițiile și funcțiile respective, afectează negativ un număr mare de cetățeni. E de dorit să fie ajutați să vadă mai bine ce au de făcut și de modificat. Atât pentru binele lor, cât și pentru binele nostru. Pentru o zi frumoasă.
Cum se pot face practic toate acestea, ce beneficii apar și ce consecințe pozitive se generează pentru societatea în care trăim, sunt, cred, întrebări legitime. Însăși gândul că există un răspuns și că putem evolua în bine, ne poate face ziua mai frumoasă. Este foarte posibil ca alături de acest gând, să vină rapid și altele din aceeași familie. Să le acceptăm și să le integrăm pentru a lucra în folosul nostru.
În același timp, este esențial pentru sănătatea noastră mentală și fizică ca toate emoțiile negative, acumulate cu largul concurs al vremurilor de murdăreală, să fie făcute pachet și apoi eliminate sau dizolvate prin mecanisme de natură spirituală. Altfel, o zi frumoasă rămâne doar o prietenă a imposibilului.
Ce poate face, însă, o zi frumoasă, pentru corpul nostru fizic, mental și emoțional, este uimitor. Atunci când se adună mai multe zile frumoase binefacerile lor susțin longevitatea celui care le experimentează.
Pentru că impresiile despre frumusețea unei zile sunt supuse judecății subiective, uneori, un simplu zâmbet, o îmbrățișare, o vorbă caldă, un gând pozitiv, pot fi suficiente pentru prezența stării de bine. Important este ca ele să existe și să se manifeste în realitatea noastră imediată. Emoțiile pozitive, date de acestea, aduc zilei respective mai multă lumină. Cu cât sunt mai intense și mai numeroase, cu atât ziua este mai frumoasă. Și, cum pot fi mai bine integrate ele și cum pot fi mai simplu amplificate beneficiile lor, dacă nu prin exprimarea zilnică a mulțumirii și a recunoștinței, prin respirarea continuă a prezentului și prin înțelegerea profundă a sensului vieții.
Cu unii dintre noi poate fi, însă, prea târziu. Măcar pe copiii noștri să-i învățăm asta.