Poate că ar fi trebuit să scriu azi despre căminele de bătrâni și despre centrele de copii din rețeaua DGASPC, pentru că e subiectul tocat de peste o săptămână, pentru că au căzut capete de miniștri, pentru că pe o realitate tolerată de zeci de ani se plătesc polițe politice, pentru că e vorba despre niște bătrâni, majoritatea diagnosticați cu boli ce țin de psihic și demență, aproape imposibil de îngrijiți de familie, pentru că...
Am făcut campanii umanitare ca jurnalist, credeți-mă că știu multe lucruri din sistemul protecției sociale acordate de stat, am o tolbă mare de povești despre ce se petrece în centrele de îngrijire, și de stat și private, despre simbioza create între ele, despre relații și responsabilități, despre cine trebuie să-i controleze pe cei de la centre/azile și n-o face. S-au scris și mai ales s-au spus la televizor atât de multe enormități, încât cred că ar fi inutil să încerc să schimb sau să estompez emoții, convingeri, teorii manipulatoare, aberații... În sprijinul acestei convingeri trasez doar niște „idei principale” la care vă invit să meditați.
Grămada aceea de instituții ale statului, cu atribuții de control și în legătură directă de responsabilitate cu aceste azile și centre de copii, dețin fie finanțarea directă, fie recomandarea pentru a ființa astfel de așezăminte, inclusiv cu bani de la stat. Instituțiile plătesc lunar, să facă lunar și control, înainte de virarea sumelor alocate unor d-alde Gudăi! Ministerul Muncii, prin ITM, și DGASPC o pot face ușor, verificând în acte dacă se respectă numărul angajaților specializați. Sau facturile prin care s-au cheltuit bani în luna respectivă. Nu sunt în regulă, nu se remediază rapid, nu se mai dă bani și apoi se ridică autorizarea. Dar, se ridică întrebarea: interese, bani, nepăsare?
Legat de episoadele emoționale, legate de afecțiunile neuro-psihice ale pacienților, de comportamentul acestora, de modul de îngrijire... Nu vi se pare straniu că în niciun studio de televiziune nu au fost invitați medici psihiatri, dar și de alte specialități, care să explice de pe poziția specialistului tot ceea ce s-a prezentat fie pe surse, fie din referatul procurorilor? Să ne spună ei dacă bătrânii și-au mâncat hainele de foame sau din cauza bolii!
Atât despre „căminele groazei”. Pentru că am încă un subiect la ordinea zilei. În punctul esențial, are legătură cu scandalul azilelor care, pe moment, au curățat doar clasa politică pe unde era nevoie.
Interese, bani și nepăsare...
E jale mare. Codul Urbanismului a fost amânat să fie discutat în Parlament pentru sesiunea din toamnă. Un bob zăbavă de vreo lună și jumătate, cât să se bronzeze și aleșii în vacanță. Nasol însă pentru dezvoltatorii imobiliari, care – se știe! - ar cam avea de lucru pe timpul verii.
Interesul se știe: banii vin din construcții. Și la dezvoltatori, și la instituțiile statului care dau aprobările și autorizările (în București – Primăria Capitalei), și pe la susținătorii vocali din spațiul public.
În momentul de față, bătălia se duce mediatic pe protejarea spațiilor verzi. Se arată cu degetul către coaliția ticăloasă, care ar vrea, prin noua lege, să distrugă spațiile verzi ca să poată construi liniștiți „rechini imobiliari”. Desigur, USR e vigilent.
Am citit știri de presă și intervenția unui ONG care spun că, în încă nevotatul Cod Urbanistic, se propune eliminarea în totalitate a art. 71 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului. Acesta protejează spațiile verzi – susține ong-ul Asociația Ecocivica - indiferent că figurează sau nu, ca atare, în documentațiile urbanistice, și indiferent de regimul juridic al acestora, însă autoritățile locale pot schimba destinația pentru lucrări de utilitate publică. Prin eliminarea articolului se dă voie la construirea pe spațiile verzi publice și private.
„Ar fi un dezastru de mediu și cel mai nociv act normativ pe care legiuitorul l-ar putea promova în interesul mafiei imobiliare și-n detrimentul sănătății populației”, susțin reprezentanții Asociației Ecocivica. Trebuie spus că acest ong a militat în ultimii 20 de ani pentru protejarea spațiilor verzi și a câștigat zeci de procese în instanță, pe terenuri unde investitorii imobiliari doreau să betoneze spațiile verzi. De aceea e de mirare că nu spun că și în momentul de față Primăria Capitalei dă aprobări pentru defrișările spațiilor verzi, ba chiar aprobă cumpărarea de către primăriile de sector, de la persoane particulare, a unor parcele de pământ ce reprezintă spațiul verde dintre blocuri, ca să amenajeze acolo fie parcări, fie... diverse. Și nu de ieri, de azi!
Nu vorbesc din povești, ci chiar m-am documentat despre o bucățică de teren din vecinătatea mea și a Primăriei Sectorului 1. E un spațiu verde mic, din fața unui bloc. Și m-a mirat apariția lui pe site-ul Primăriei București.
În Ședința C.G.M.B. din data de 29 mai 2023 era pe ordinea de zi următorul proiect:
Proiect de hotărâre privind împuternicirea expresă a Sectorului 1 al Municipiului București în vederea achiziționării în numele și pe seama Municipiului București, a imobilului situat în București, str. Constantin Caracaș nr. 46 (fost 60) Sector 1, cu scopul amenajării unei parcări de reședință Inițiator – Primarul General al Municipiului București, adică Nicușor Dan Comisii: - Comisia de patrimoniu - Comisia de transport și mobilitate urbană - Comisia economică, buget, finanțe și credite externe - Comisia juridică şi de disciplină
Toate aceste comisii și-au dat avizul. A semnat și primarul general Nicușor Dan pentru a cumpăra primăria condusă de Clotilde Armand, de la 3 moștenitori, un teren în suprafață de 165 metri pătrați. E vorba de „un teren neîmprejmuit, compus din spațiu verde și parcare, dobândit conform Legii 18/1991”. Actualii proprietari au făcut succesiunea pentru acest teren din spatele unui bloc din fața Primăriei Sectorului 1 în anul 2018. N-aveau ce să construiască pe 165 mp, nu le-ar fi dat nimeni autorizație pe o asemenea suprafață unde, culmea, exista spațiu verde al locatarilor blocului și câteva locuri de parcare. N-ar fi putut construi acolo nici o terasă, niciun chioșc, că le-ar fi trebuit și acordul asociației de proprietari a blocului. Dar uite că proprietarii terenului s-au descurcat sau au avut noroc, iar primarii Nicușor Dan și Clotilde Armand au găsit soluția: cumpără Statul terenul, cu bani de la bugetul local al Sectorului 1.
Se vor tăia copacii, se smulg florile și iarba și se toarnă beton ca să încapă vreo 10 mașini în parcarea devenită proprietatea primăriei. Să nu credeți că e o excepție exemplul pe care vi l-am dat. Mai știu încă două locuri, de aceleași dimensiuni, care sunt „pregătite”, doar cu împrejmuiri deocamdată. Cum e cu distrugerea spațiilor verzi, a rechinilor imobiliari, cu Codul Urbanismului pe care PSD și PNL n-au vrut să-l voteze pe repede înainte că se intra în vacanța parlamentară? Interese, bani, nepăsarea societății civile care vede că i se ia grădinița din fața blocului, amenajată de pe vremea lui Ceaușescu, și nu reacționează?