Ciocolata este obținută din cacao, din arborele Theobroma Cacao, originar din pădurile ecuatoriale ale Americii.
Acesta este numai unul dintre „reperele” unui „produs” adorat de către toată lumea. În 1502, Columb aducea cacaua în Spania, unde va fi combinată și cu zahăr. În restul Europei, ciocolata va pătrunde în anii 1600- 1700. Olandezii o aduc din Indonezia, francezii, din Haiti. Inițial era fermentată, apoi uscată. Olandezii au făcut pulberea din cacao iar elvețienii au inventat noi rețete.
Conform ultimelor studii, presupusele binefaceri ale tabletelor de ciocolată au fost exagerate. Cacaua brută fiind aceea care conţine substanţe benefice, iar producătorii de ciocolată intenţionează de multă vreme să găsească o cale de a le menţine şi chiar spori, după cum nota Janet Raloff într-un articol apărut în urmă cu câţiva ani în revista americană Science News şi preluat de săptămânalul francez Courrier International.
Cinci ceşti
De altfel, specialiştii susţin că din punct de vedere nutrițional, "indienii de pe coastele statului Panama, care consumă cacao în cantitate mare, au o incidență mică a hipertensiunii arteriale, nivele mici ale LDL-colesterolului și o sănătate cardiovasculară de invidiat.
Norman K. Hollenberg, profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard, este unul dintre cei care s-a ocupat îndeaproape de acest „subiect„. Hollenberg a trecut în revistă date pe care le-a adunat de la două populaţii apropiate genetic de indienii kuna (unul dintre cele şapte triburi de indieni din Panama), renumiţi pentru consumul lor de cacao. Unul dintre grupurile de kuna locuieşte în Insulele San Blas, în largul Panama. Celălalt este compus din migranţi stabiliţi chiar în Panama. La încheierea unui studiu mai vechi, Hollenberg stabilise că insularii kuna prezentau o tensiune sanguină cu mult mai mică faţă de cea a rudelor lor de pe ţinutul continental. Or, insularii beau - în medie - cinci ceşti de ciocolată pe zi, în timp ce cei de pe continent consumau mai puţin de patru ceşti pe săptămână.
Le usucă la soare
Alţi cercetători au notat că ambele populaţii beau tipuri de cacao diferite. În mod tradiţional, kuna din insule iau boabele de cacao proaspăt recoltate şi le usucă la soare. Apoi, macină boabele, pentru a le folosi la prepararea unor mâncăruri şi băuturi. "Este imposibil să consumi o cacao mai proaspătă", spune Schmitz.
Astăzi, în schimb, tot potrivit sudiilor, kuna de pe meleagurile continentale au tendinţa de a bea ciocolată din comerţ, care nu conţine decât foarte puţini flavonoli, la fel ca majoritatea produselor fabricate în SUA. În continuarea Unele teste efectuate au atestat concentraţii urinare ale reziduurilor de flavonoli de şase ori mai mari la insulari comparativ cu continentalii. Spre exemplu, Hollenberg susţinea că unele efecte benefice pe termen lung puteau fi atribuite consumului de ciocolată al insularilor: rata mortalităţii lor din cauza unor boli cardiace este mai mică cu 8 % faţă de cea a kuna din ţinuturile continentale; de asemenea, aceştia din urmă mor cu 84 % mai mult din cauza unor cancere. Hollenberg conchidea că datele epidemiologice referitoare la kuna, deşi preliminare, "atestă faptul că un regim bogat în flavonoli poate contribui la reducerea considerabilă a celor două mari cauze de mortalitate prin boală".