Pentru prima dată în zeci de ani cuvântul care descrie stagflația a fost invocat la nivel mondial. În anii 1960 Iain Macleod l-a pronunțaț pentru întâia oară în Parlamentul britanic. La acel moment, oficialul a dorit să descrie o situație în care inflația este foarte mare, rata șomajului este mare, iar creșterea economică nu există, practic stagnează.
Așa a căpătat înțeles cuvântul stagflație, respectiv una dintre situațiile economice extrem de complicate prin care se poate trece. La stagflație poate contribui în mod decisiv creșterea prețului petrolului, deci a costurilor de aprovizionare.
Stagflația pune stăpânire pe lume
Pe de altă parte, stagflația poate fi cauzată de politicile care dăunează industriei, în timp ce oferta de bani crește nejustificat. În acest context, șeful Forumului Economic Mondial a avertizat că suntem aproape la același moment economic ca în pragul războaielor napoleoniene. ”Nu putem intra într-un război comercial, trebuie încă să facem comerţ unii cu alţii.
Comerţul se va schimba şi lanţurile valorice globale — va exista mai multă apropiere şi mai mult sprijin între prieteni.. Atunci trebuie să ne ocupăm de situaţia datoriei globale. Nu am văzut acest tip de datorie de la războaiele napoleoniene, ne apropiem de 100% din PIB-ul global în datorii”, a spus acesta.
Sursa foto: Freepik
În aceste deceniu ajungem la nivel global la 100% datorie din PIB
Zilele trecute instituția pe care o conduce a constatat că datoria publică globală are valoarea de 93% din PIB. Practic este cu 9% mai mare decât nivelul de dinainte de pandemie. Pe de altă parte Fondul Monetar Internațional a estimate că la sfârșitul acestui deceniu am putea ajunge cu datoria globală de 100%.
China și SUA sunt două dintre statele cu politică fiscală laxă. Drept urmare așa se pune presiune pe dobânzi și pe creșterea costurilor de finanțare la nivel global. În acest fel se amplifică o fragilitată economică deja existentă. Potrivit datelor economice publice, Europa stă mult mai rău ca și China la capitolul financiar.