Epopeea voturilor de la Sectorul 1 continuă cu ajutorul unei înregistrări video în care o serie de persoane, aparent de la USR, extrag dintr-o cameră securizată, conținând voturi, un sac al cărui conținut rămâne un mister.
Cel mai probabil, dintr-o cameră având saci conținând voturi, șansa primară este de a extrage un mănunchi de voturi. Așa că prima întrebare naivă din titlu își are mai puțin rostul. Cea de-a doua întrebare lasă ceva mai mult loc de imaginație, deși, este evident, că voturile stau închise într-o cameră atent păzită, tocmai pentru a nu fi sub riscul de a fi anulate, furate, schimbate, ștampilate, distruse sau deteriorate.
Sigur că am putea crede că cineva și-a uitat portofelul sau ceasul în sacul cu voturi, ceea ce n-ar fi o ipoteză cu totul ieșită din comun. Pe de altă parte, de ce să nu-ți iei ce ai pierdut în sac și să ieși, preferând să iei sacul cu totul pentru a-l scotoci în liniște într-o încăpere fără camere de luat vederi ?
Ar mai fi niște întrebări de bun simț care stau în siajul evenimentelor din Sectorul 1. De exemplu, unde era paza care se asigura că voturile stau nederanjate până la predare? Ce căutau, de fapt, tinerii și de ce USR se înverșunează să nu fie re-numărate voturile? Și cât de onorant este pentru un partid nou să iasă dintr-un sediu electoral cu sacul la spinare, noaptea ca hoții, pentru a isca atâta zarvă în jurul a ceea ce trebuia să fie un scrutin corect?
Observația conform căreia în Franța așa ceva ar fi de netolerat nu este nici pe departe una exagerată, chiar dacă, într-adevăr, conține niște malițiozitate. Ea ascunde o realitate cruntă. La 30 de ani de la Revoluție, nici măcar oamenii politici noi nu sunt suficient de democrați încât să aibă încredere într-un proces electoral nefraudat. Parașutați prin România direct din școlile înalte ale capitalelor europene, aceștia au asociat unui suflu al schimbării metehnele triste ale unei republici bananiere.