Un articol publicat recent în "Observatorul" dezbate uşurinţa cu care românii se pot adapta la noile societăţi în cadrul cărora decid să emigreze. Viorel Roman, consilier academic în Germania, prezintă în acelaşi timp şi importanţa bisericilor româneşti în aceste ţări, ca sprijin acordat în menţinerea identităţii naţionale.
Prof. dr. Viorel Roman Observatorul
Dacă toţi cei veniţi din spaţiul românesc în cel germanic ar locui în acelaşi oraş, acesta ar fi al doilea oraş românesc ca mărime, după Bucureşti. Iar dacă toţi ar trăi într-un singur oraş din Occident, acesta ar fi cel mai mare oraş românesc. Mulţi au fugit de comunism, tranziţie, şomaj etc. Mai toţi caută Libertate–Dreptate-Pace, o viaţă mai bună şi obţin, cu timpul, o nouă identitate, occidentală, imperială.
Germania, ca şi România, au pierdut al Doilea Război Mondial, au capitulat necondiţionat, au fost ocupate militar mult timp, aşa că există o oarecare solidaritate justificată. Mai ales că Uniunea Europeană este o reeditare a Imperiului Roman, a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, care se afirmă acum de la sine.
În era modernă, germanii n-au realizat că sunt responsabili pentru Sfântul Imperiul Roman şi au riscat totul pe o carte egoistă, falsă - der Sonderweg – atât în cel de al doilea (1871-1918), cât si în cel de al treilea Reich, al Mişcării naţional-socialiste a muncitorilor germani (1933-1945) şi au pierdut chiar şi dreptul de a avea o istorie.
Acest privilegiu îl au învingătorii. Dar chiar acum când nemţii şi toată lumea s-a obişnuit deja cu rolul lor de oaia neagră, alegerea după cinci secole din rândul celor 117 cardinali a unui Papă neamt - Benedictus XVI - a schimbat brusc configuraţia morală şi politică din Germania, din nou reunificată şi suverană, din Europa şi din lumea întreagă.
Nemţii sunt în derută, pentru că, prin alegerea unui Papă din rândul lor, stigma războaielor mondiale e relativizată şi ei sunt încurajaţi să preia, din nou, responsabilităţi aproape uitate. Pe de altă parte, protestanţii sunt încă neîncrezători în mesajul Romei şi presupun un pontificat scurt.
Problema Europei este lipsa unui Împărat creştin, Conducător, Preşedinte al Sfântului Imperiu, care de la încoronarea lui Carol cel Mare la Roma, în anul 800, a fost mereu un franc, neamţ. Amintirea nefastă a Imperiilor pur „Germane” a lui von Bismarck şi Adolf Hitler, ambii potrivnici Romei, pluteşte încă în aer.
În acest context, românii din Germania, din Occident sunt la fel de dezorientaţi ca şi gazdele. Clarvăzătoarea Biserică Ortodoxă Română a înfiinţat Mitropolia pentru Germania/UE cu sediul la Nürnberg cu cinzeci de biserici, publicaţia „Foaie duhovnicească” face tot posibilul pentru a crea o comunitate româno-ortodoxă pangermană şi paneuropeană conştientă de sine.
Românii din Occident "nolens volens" se adaptează mediului socio-cultural şi se deosebesc la numai câţiva ani de cei rămaşi în Orient, acasă. Fenomen cunoscut în America, dar în Europa această adaptare este mai firească şi ne arată cum va arăta România, Moldova, Bucovina, Serbia, Ungaria şi Bulgaria după integrarea în lumea occidentala, în UE.
Ortodoxia a garantat supravieţuirea moldo-valahilor sub greco-slavi. Urmează în zilele noastre testare acestei capacităţii de adaptare la normele şi valorile UE. Experienţa românilor care trăiesc în Occident, cât şi cea a Mitropoliei lor ortodoxe din UE, va fi de mare folos şi celor din spaţiul românesc. Pentru că toţi românii caută în UE, ca şi nemţii de altfel, refacerea vechii identităţti de urmaşi ai Romei. Pentru că numai Imperiul Roman/UE, pot oferi libertate (spirituală şi mai ales materială), dreptate si pace.