Ce cânta orchestra când Titanicul ceaușist se scufunda! Cum petreceau bucureștenii în 18 decembrie 1989. Istoria secretă

Concertul despre care scriu azi câteva rânduri aduce oarecum aminte de celebra scenă a orchestrei de pe Titanic, care cântă în timp ce apa acoperă deja puntea vasului.

Pe 16 decembrie 1989, în Timișoara se dădea semnul revoltei populare care avea să ducă la căderea regimului Nicolae Ceaușescu.

În prima noapte de proteste, erau aruncate gaze lacrimogene, se făceau arestări.

Între timp, în București erau convocați ultimii susținători oficiali ai lui Ceaușescu. În dimineața de 17 se dădeau primele ordine de intervenție în forță, sub acoperirea deciziei politrucilor din CPEx.

Pe 18 decembrie 1989, înainte de plecarea lui Nicolae Ceaușescu în Iran s-au dat iar ordine de intervenție în forță.

La Timișoara mor oameni și trupurile a 43 dintre ei erau încărcate în camioane și aduse la București pentru a fi incinerate.

Și, când corabia dictaturii proletare se scufunda, în Capitală răsunau următoarele acorduri. Ascultați-o pe Gina Pătrașcu, o artistă dăruită cu mult talent și pe nedrept uitată azi:

Așa cum știm deja, planul lui Nicolae Ceaușescu era de a înăbuși revolta de la Timișoara, să o catalocheze și să o condamne ca o manifestare a unor huligani violenți, alimentați de ”agenturile streine”.

Așa că viața își urma cursul normal al acelor vremuri cenușii. Își urmau cursul și tot mai puținele pete de culoare ce mai înveseleau oamenii. Muzica ușoară era una dintre acele pete.

La Sala Radio era programat pentru 18 decembrie 1989 un spectacol de muzică ușoară realizat de Gheorghe Marian, ”Un cântec vechi rămâne veșnic tânăr”. Distribuția era de excepție, Orchestra Radio, condusă de Ion Cristinoiu, printre soliștii care interpretau melodii vechi românești fiind Ileana Șipoteanu, Alexandru Jula și Aura Urziceanu.

Ce știau cei din sală sau artiștii de pe scenă ce se întâmpla pe străzile din Timișoara sau de oroarea din cuptoarele crematoriului ”Cenușa”!

Din fericire, Televiziunea Națională a înregistrat acel spectacol, încărcat acum de semnificație.

Potrivit programului TVR, concertul trebuia difuzat sâmbătă, 23 decembrie 1989, într-unul dintre puținele programe în care nu înjurai când dădeai drumul la televizor!

Dar cine putea anticipa că la ora de difuzare, studioul IV avea să fie ocupat de revoluționari și de tot felul de trecători prin viața noastră ce a urmat! Nu mai avea nimeni timp de muzica lui Mălineanu.

Concertul ”Un cântec vechi rămâne veșnic tânăr” avea să fie difuzat abia în ianuarie 1990, dar atunci muzica occidentului, după care tânjeam, eclipsa deja acordurile românești. Concertul este acum o părticică oarecare din arhiva de aur a TVR.

Abia în ianuarie, a răsunat din aparate și cântecul Ginei Pătrașcu, ”Cum am ajuns să te iubesc”, muzica Henry Mălineanu și versurile Eugen Mirea. Autorii sunt, incontestabil, două dintre numele care au dat strălucire teatrului de revistă și musichall-ului românesc, dar piesa era un hit încă din 1967, când cuceritorul ritm balcanic de sirtaki și versurile fermecător de directe au fost atinse de geniul lui Ștefan Bănică!

Melodia a fost cuprinsă pe un disc Electrecord, ”Îmi acordați un dans”, titlul era al unui tango, compus de Salvatore Adamo, și adaptat pentru România de Sașa Georgescu. Vinilul de 45 de turații mai conținea și o a treia piesă, ”Cine umblă prin vecini”.

”Cum am ajuns să te iubesc” vă este astăzi mai cunoscută prin remix-ul cu vocile celor doi Ștefan Bănică, tatăl și Juniorul, dar poate aveți timp, acum când Titanicul ceaușist e demult pe fundul oceanului istoriei, să ascultați și versiunea originală, aflată în arhiva Electrecord.

 

Sursă foto: Societatea Timișoara