În competiţia pentru livrarea avionului multirol, companiile aeronautice „momesc“ Bucureştiul cu investiţii străine în industria din România în valoare de miliarde de euro.
Campania de înzestrare a armatei intră în episodul său cel mai costisitor. Guvernul român va cheltui peste trei miliarde de euro pentru achiziţionarea a 48 de avioane multirol, care vor înlocui până în 2012 flota de MiG-21 Lancer. Dată fiind suma, e de aşteptat ca bătălia să se dea până în ultimul moment.
Compensări obligatorii
Dincolo de miza politică, semnalele date de companiile străine arată însă că diferenţa dintre cei care vor câştiga şi cei care vor pierde contractul ar putea sta în ofertele de compensare valorică (offset) cu care se vor aşeza la tratative. Legea română prevede ca astfel de achiziţii publice să presupună scheme echivalente cu cel puţin 80% din valoarea afacerii. Altfel spus, dincolo de banii cheltuiţi pentru avioane, statul trebuie să beneficieze în contrapartidă de investiţii colaterale în industriile de apărare şi civilă, atrase de vânzător.
După achiziţionarea aparatelor, alţi aproape trei miliarde de euro ar trebui aşadar să intre în România ca investiţii străine în producţie, iar exporturile ar putea fi impulsionate. Instituţia abilitată în astfel de operaţiuni este Agenţia de Compensare pentru Achiziţia de Tehnică Specială.
Favoriţi în cursa pentru avionul multirol sunt americanii de la Lokheed Martin, cu aparatele F-16, suedezii de la Gripen International, cu modelul Jas 39, şi italienii de la Alenia Aeronautica, cu Eurofighter Typhoon, un proiect comun cu alte trei state vest-europene. Deşi Bucureştiul se grăbeşte să scape de MiG-urile modernizate, discuţiile s-ar putea complica în 2008, când va fi an electoral.
Că nuca tare a negocierilor o va constitui paleta de compensări propusă guvernului, o lasă să se întrevadă concurenţa dintre Gripen şi Alenia, care vin în România cu aparate de generaţia a patra. La Bucureşti, cei doi mari producători mondiali s-au întrecut în promisiuni privind dezvoltarea economică pe care o pot genera în România dacă vor încheia afacerea.
Pentru Aurelian Cazacu, ex-director Romtehnica, firma de stat prin care se derulează tranzacţiile cu armament, un lucru e cert: „Toate firmele vor trebui să identifice aranjamente de offset. Sigur, întreţinerea avioanelor e de făcut obligatoriu în România“, afirmă acesta.
Promisiuni suedeze
Legislaţia în vigoare fixează contrapartide tip offset de minimum 80 de procente din valoarea contractului. Gripen plusează însă dincolo de baremul legal şi promit o schemă de 100%.
„Venim cu un offset încă o dată cât contractul. Noi am vândut avioane în Cehia şi Ungaria. Cum România a înaintat cea mai mare comandă, vom instala aici centrul de suport logistic în Europa de Est pentru Jas 39. Suntem interesaţi şi de Aerostar Bacău, Romaero şi Avioane Craiova“, susţine Richard Smith, directorul de marketing pentru România al Gripen International.
Oficialul promite că va aduce în România şi investitori din industriile de automobile, electrocasnice şi telecomunicaţii precum Scania, ABB, Electrolux şi Ericsson.
Italienii scot în faţă Boeing şi Airbus
În replică, Alenia Aeronautica pare să-şi fi reevaluat în ultimul moment oferta de compensări şi au de gând să avanseze acelaşi procent de 100%. Aceştia mizează însă pe transferul de tehnologie în industria aerospaţială românească.
„Suntem dispuşi să propunem şi 100%. Nu am venit să prezentăm tehnologia maşinii de spălat, ci tehnologia înaltă. Dorim ca Avioane Craiova să devină furnizor de logistică, mentenanţă şi suport pentru Eurofighter Typhoon. Putem aduce în România şi alte activităţi şi subcontractori, mai ales că lucrăm cu companii ca Boeing şi Airbus“, punctează şi Giuseppe Pauletti, unul dintre negociatorii grupului.
Armata vrea şi ea o felie
Altfel, oficialii din Ministerul român al Apărării şi-au definit şi ei aşteptările cu privire la bonusurile atrase de semnarea unui asemenea contract. „Cu siguranţă piloţii noştri ar putea avea de câştigat pentru că astfel de tranzacţii includ şi pregătirea lor în condiţii excelente“, susţine unul dintre ofiţerii de la vârful MApN.
SOLUŢII
Finanţare din credit extern?
Deşi bugetul necesar achiziţionării de către România a avionului multirol a fost stabilit pe hârtie, sursele de finanţare nu au fost identificate în totalitate. Pentru a nu greva bugetul, ministrul Teodor Meleşcanu se gândeşte deja la contractarea unui împrumut extern pentru finanţarea achiziţiei. MA a transmis până acum doar cererile de informaţii către producători. La nivel înalt, tatonările există de mai mult timp, iar reprezentanţii guvernului de la Bucureşti au demarat discuţii nu numai cu reprezentanţii firmelor, ci şi cu oficiali ai ţărilor de origine, SUA, Suedia şi Italia. AVIONUL AMERICAN
Nimic oficial despre oferta SUA
Cea de-a treia variantă pentru înlocuirea MiG-urilor ar fi avionul multirol american F-16, produs de Lokheed Martin. Aparatul nu va mai fi fabricat pentru Forţele Aeriene ale SUA, însă România şi Statele Unite discută variantele unei tranzacţii.
Contactele sunt destul de avansate, iar secretarul de stat pentru Politica de Apărare şi Planificare din MA, Corneliu Dobriţoiu, a abordat subiectul la Washington, în iulie, cu oficiali ai Departamentului de Stat şi ai US Air Force. Misterul planează însă asupra ofertei de peste Ocean.
Ambasada americană la Bucureşti ne-a declarat că, dat fiind faptul că negocierile sunt în curs, nu poate face comentarii nici pe marginea contractului propriu-zis şi nici a aranjamentului de compensări tip offset. Avioane cu preţuri confidenţiale
De cealaltă parte, Gripen şi Alenia se feresc să facă precizări pe marginea costului unui aparat de zbor pentru România. Mai mult, oficialii firmei italiene invocă şi o clauză de confidenţialitate încheiată cu MA. Totuşi, surse din piaţă vorbesc de preţuri cuprinse între 50 şi 70 de milioane de euro per aparat.
Aceasta, în condiţiile în care avionul italienilor este mai scump, spun oficiali ai Alenia, cu 15%-20% decât cel al scandinavilor. În Austria, schemele de preţ avansate de cei doi competitori acum peste trei ani au fost de aproximativ 2,3 miliarde de euro (oferta Gripen) şi 2,4 miliarde euro (oferta Alenia) pentru 24 de aparate, incluzând aici preţul per aparat şi costurile operaţionale.
FREGATELE
Compensări offset ratate
„Aceste nave au intrat în serviciu fără a avea o mentenanţă care să le menţină în parametrii lor de eficienţă“, declara săptămâna trecută premierul Călin Popescu- Tăriceanu, referindu-se la cele două fregate, „Regele Ferdinand“ şi „Regina Maria“, achiziţionate de guvernul Năstase la mâna a doua.
Decizia de atunci a României a fost una politică, ţara noastră asigurându-şi astfel susţinerea Marii Britanii în cursa de aderare la NATO. Contractul s-a derulat prin Romtehnica şi BAE Systems, companie agreată de cabinetul Blair. La mijloc ar fi fost vorba de un comision al cărui traseu ar fi ajuns la vârful puterii politice din acea vreme. Dincolo de preţul extrem de piperat, aproape 180 de milioane de euro, pentru două nave vechi, programul de offset suferă în tăcere. Mai puţin de zece procente din schema convenită au fost îndeplinite până la ora actuală, iar perspectivele rămân încă incerte.
TREI FAVORIŢI Aeronavele care ar putea înlocui MiG-urile sovietice
Eurofighter Typhoon
Este un bimotor realizat în cooperare de Italia, Germania, Spania şi Marea Britanie, care au contractat 620 de aparate. Alte 87 de bucăţi vor ajunge în Austria şi Arabia Saudită. Eurofighter nu a fost testat în condiţii de război, dar modelul e evaluat în Grecia, Turcia, Danemarca, India, Japonia, Elveţia şi Norvegia. Aparatul atinge Mach 2 (2.125 km/h), dublul vitezei sunetului. Cu rezervoare suplimentare parcurge 3.706 kilometri, o distanţă superioară celei dintre România şi Irak, Iran, Iordania sau Federaţia Rusă.
F-16
Model monomotor, este produs de General Dynamics şi Lokheed Martin din anul 1976. În lume există peste 4.000 de aparate în peste 20 de ţări, precum SUA, Taiwan, Coreea de Sud, Egipt, Indonezia, Italia, Grecia, Polonia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Israel, Turcia sau Pakistan. India şi Filipine s-au arătat şi ele interesate de achiziţionarea de F-16. A fost testat în conflictele din Orientul Mijlociu, Golful Persic, dar şi în Balcani. Are o rază maximă de acţiune de 4.800 de kilometri şi o viteză de Mach 2 (2.414 km/h).
JAS 39 Avionul cu un motor, produs de grupul suedez Saab-Gripen, dotează forţele aeriene ale Suediei, Cehiei, Ungariei şi Africii de Sud, care au contractat în total 258 de aparate. Şcoala pentru piloţii de încercare din Marea Britanie foloseşte modelul JAS 39 ca platformă de antrenament pentru supersonice. Alte 12 bucăţi vor fi achiziţionate de Thailanda, iar avionul este evaluat în Croaţia, India, Danemarca, Norvegia, Slovacia, Chile şi Brazilia. Aparatul atinge Mach 2 şi are o rază maximă de acţiune de 3.000 de k.