Unde succesiunea intra-familială a terenurilor agricole nu este posibilă, guvernul ar trebui să sprijine şi să promoveze alternative pozitive, precum băncile de pământ sau organizaţiile care pun în legătură ţăranii în curs de pensionare şi fără succesor şi ţăranii mai tineri în căutare de pământ, aşa cum se întâmplă în alte state.
În România, 66.4% dintre ţărani au peste 55 de ani şi doar 7.3% au sub 35 de ani, se arată într-un raport al Asociaţiei Eco-Ruralis privind succesiunea fermelor.
Primul tip de succesiune a fermei este cea intra-familială. În acest scenariu, ferma trece la un alt membru al familiei, de obicei către o generaţie mai tânără. Menţinerea fermelor ca și exploatație de familie este lăudată într-o publicaţie a Parlamentului European, unde se menţionează că “agricultura de familie ... poate fi un factor important în atenuarea sărăciei rurale” şi că fermele de familie “contribuie la securitatea alimentară la nivel regional, naţional şi european”.
Deşi istoric această formă de succesiune este cea mai comună, a pierdut teren în utimii zeci de ani. Într-un studiu din anul 2010, exista o rată de doar 26.5% de succesiuni intra-familiale.
În cazurile în care nu există un succesor în familie, există alternative care ar putea menţine agricultura ţărănească, la scară mică. O opţiune este aceea ca ferma să treacă la o persoană cunoscută şi de încredere din afara familiei, poate un vecin sau un prieten. Sau ferma ar putea trece la o persoană necunoscută, posibil un ţăran nou sau cineva care doreşte să se relocheze. A treia opţiune este ca ferma să treacă la un program alternativ de redistribuire a pământului.
Iată exemple de success din ţări străine:
1. Regionalwert AG (Germania) - Situată în apropiere de graniţa cu Franţa, organizaţia Regionalwert este o societate pe acţiuni cetăţenească. Spre deosebire de alte societăţi, Regiolanwert “investeşte în întreprinderile mici şi medii din sectorul agriculturii şi hranei organice în regiunea Freiburg” şi nu este listată la bursă. Grupul a strâns aproape 3 milioane de euro şi a conservat cel puţin 250 de hectare de teren arabil. Investiţiile lor au finanţat 3 magazine, o schemă de cutii ale fermierilor, un intermediar în comerţul en-gros, o mare varietate de produse agricole, numai doar pentru a numi o parte dintre activităţile lor.
2. Terre de Liens (Franţa) - A început în 2003 şi a continuat să ofere sprijin pentru ţărani şi comunităţile lor mai largi şi reţelelor. Unul dintre principalele aspecte pe care se concentrează este accesul la pământ pentru ţărani, deseori prin achiziţionarea directă de terenuri ca organizaţie, dând în arendă sau vânzându-l către ţărani. Ei deţin 2.200 de hectare pentru agricultură sustenabilă. Organizaţia militează de asemenea pentru responsabilitate asupra pământului prin educarea publicului şi a autorităţilor.
3. Xarxa de Custodia del Territori (Spania) - contribuie la creşterea conştientizării publicului prin instruiri şi susţine alte organizaţii pentru responsabilitate asupra pământului, precum şi persoane individuale. Organizaţia asistă de asemenea ţăranii agroecologici pentru a accesa pământ. Mai mult, ei oferă asistenţă despre cum se utilizează şi se adoptă practicile agroecologice şi o bună responsabilitate asupra pământului.
4. Rurbans, Şcoala pentru oieri (Spania) - urmăreşte să sprijine o nouă generaţie tânără de oieri şi ţărani care nu au experienţă anterioară. La şcoală, tineri participanţi, cu o medie de 31 de ani, primesc educaţie practică. Ei sunt învăţaţi cum să conducă turma şi să aibă grijă de oi şi sunt sfătuiţi în privinţa practicilor agricole organice. Organizaţia ajută de asemenea noii veniţi să acceseze pământ prin punerea în legătură a vânzătorilor şi cumpărătorilor. Un alt exemplu este platforma lor de locuri de muncă care pune în legătură tinerii participanţi cu ţărani care le caută munca.
5. Land Workers Alliance (Marea Britanie) - Cu propriile cuvinte, Alianţa celor care Lucrează Pământul “este o organizaţie condusă de producători, constituită din producători la scară mică şi de familie care utilizează metode sustenabile pentru a produce hrană, carburanţi, fibră şi flori”. Alianţa organizează ateliere despre cum se salvează seminţele şi despre istoricul şi importanţa salvării lor. O altă parte din munca grupului este militarea pentru etichetarea organismelor modificate genetic, în special pentru hrana animalelor şi produsele animaliere. Într-un final, Alianţa militează pentru reforma Politicii Agricole Comune şi reforma politicii naţionale de pe urma cărora ar beneficia agricultorii mici şi de familie.
6. Centrul antreprenorial Fresh Start Centre (Marea Britanie) - Parteneriatele pentru pământ sunt unul dintre principalele proiecte ale Centrului Antreprenorial Fresh Start Land. Organizaţia lucrează pentru a pune în legătură proprietarii de terenuri şi antreprenori, de obicei ţărani şi întreprinderi agricole. Abordarea lor urmăreşte să creeze o situaţie benefică pentru ambele părţi. De exemplu, pun în parteneriat ţărani care caută să diversifice (fără muncă suplimentară) cu oameni care caută să stabilească o afacere conexă. Un ţăran care cultivă legume ar putea da în arendă teren unui ţăran care doreşte să vândă produse locale, în special legumele proprietarului. Mai mult, organizaţia conduce şcoli despre practicile în afaceri şi informaţii agronomice generale precum horticultura.