Cazul Walker, o afacere de spionaj din Războiul Rece. Ofițerul american a cauzat pierderi grele US Navy, dând sovieticilor, direct și indirect informații clasificate.

Războiul Rece este, istoric vorbind, cadrul în care s-au derulat marile afaceri de spionaj. Cazul Walker se înscrie alături de reușitele lui Kim Philby sau Mihai Caraman, Ce deosebește cazul Walker de celelalte, este că el și-a folosit membri ai familiei în rețeaua sa de spionaj. În urmă cu 40 de ani, steaua spionului Walker începea să apună.

Cazul Walker, ofițerul nemulțumit de viața lui și soția alcoolică

Cazul Walker ar începe cam așa: John Anthony Walker s-a născut la 28 iulie 1937 în Washington D.C. La 18 ani, abandonând liceul, s-a ocupat cu infracțiuni mărunte, fiind arestat la finalul lunii mai 1955. Atunci, șansa unui arestat era fie să meargă în sistemul corecțional american, fie să se înroleze în US Navy. Evident, a ales a doua variantă. Fiind un băiat dezghețat și priceput în tehnică, prinzând repede modul de a lucra cu aparatura radio, a ajuns de la transmisionist, la subofițer (chief petty officer). A fost repartizat pe submarinul nuclear USS Andrew Jackson, în Charleston, Carolina de Sud.

S-a căsătorit cu Barbara Crowley, aceasta dăruindu-i patru copii, trei fiice și un fiu. A încercat să intre într-o afacere cu un bar, dar a dat faliment. Soția sa începuse deja să aibă probleme cu alcoolul.  Walker începuse să aibă o viață de „play-boy”, se înscrisese în gruparea de extremă dreaptă Jphn Birch Society. Rapid, s-a transferat pe un submarin nou construit,  USS Simon Bolivar. Aici a primit autorizația de acces la documente clasificate despre modul de monitorizare a submarinelor sovietice.

Începe să aibă probleme financiare, iar soția sa bea tot mai mult. În martie 1967, Cazul Walker începe să adune prima filă. Walker ajunge warant officer la Baza Navală Norfolk, Virgina. Decide că e momentul, din proprie inițiativă, pentru a scăpa de problemele financiare, să meargă la Ambasada URSS din Washington DC și să ceară să devină spion.

Cazul Walker, 18 ani de spionaj

Walker a mers la Ambasada sovietică oferind un radio-card cifrat. A obținut pe el câteva sute de dolari. Sovieticii au înțeles că se puteau baza pe el dintr-un motiv anume: deja americanii găsiseră o cale să depisteze cu sonare speciale și balize-sonar prezența submarinelor sovietice după zgomotul pe care-l făcea apa acționată de elicele propulsoare. Sovieticii nu înțelegeau de ce submarinele lor erau depistate fiindcă știau clar că sistemul lor de criptare nu fusese spart de americani. Atunci, Walker i-ar fi putut ajuta. Walker a cerut un salariu lunar între 2 și 4000 de dolari, adică, la nivelul de acum, între 16 și 36 ooo dolari la nivelul anului 2024.

Walker a trecut la treabă. Până la arestarea sa în 1985, a transmis direct sau prin intermediari peste 1 milion de microfilme. Sovieticii doreau să primească manualele de reparații ale mașinilor de cifrat americane, codurile, dar era greu dacă nu reușeau să obțină și mașinile. El a reușit să comunice sovieticilor că nava spion americană USS Pueblo urma să se apropie de spațiul nord-coreean.

A provocat pierderi grele americanilor

Un grup de atacatori nord-coreeni a atacat nava și a capturat mașinile mult-așteptate de sovietici. Mai târziu, Walker va spune în apărarea sa că informațiile date sovieticilor deja erau cunoscute de ei, după capturarea USS Pueblo, ceea ce era fals. El fusese recrutat înainte și contribuise la deturnarea USS Pueblo.

Cazul Walker evoluează amețitor. Soția sa începe să realizeze încă din 1968 cu ce se ocupa soțul ei, dar viața bună, faptul că își permiteau case din ce în ce mai luxoase, o fac să creadă că se înșeală. Continuă să bea, iar Walker face investiții, lichidează datoriile, copiii învață la școli bune. Fiul său ca și el, abandonează liceul. În 1971, Walker ajunge la San Diego unde devine membru al echipei de traineri de acolo. Îl cunoaște pe cel pe care-l va racola, pe Jerry Alfred Withworth, care atunci era cadet.

Ajunge să lucreze pe nava USS Niagara Falls, navă de aprovizionare, în calitate de ofițer de comunicații. Se teme că ar putea să piardă autorizația de acces și decide, fără acordul sovieticilor să se retragă din US Navy. Pe noul său recrut îl mințise că informațiile sustrase erau pentru Mossad. Acesta a ajuns chief petty officer și din 1973, a început să trădeze. Walker s-a retras în 1976 din US Navy.

Cercul Walker. Interceptarea prin denunțul făcut de fosta soție

Cazul Walker intră în etapa finală după 1977. Walker era acum detectiv particular atestat. Îi implică în activitatea de spionaj pe fratele lui mai mare Arthur (1934-2014) și pe unicul său fiu. Michael Lance. Fratele lui fusese ofițer de marină până în 1973 apoi contractor militar. A divorțat de soția sa în 1976, ale cărei probleme cu alcoolul deveniseră grave.  Walker și-a convins fiul să reia studiile liceale, să se înroleze în US Navy. Și-a convins și fiica să intre în US Navy, dar aceasta a rămas însărcinată și s-a retras dedicându-se calității de mamă, refuzând să fie spion ca fratele ei.

Cazul Walker are o pagină esențială. Cercul său de spioni a reușit să intercepteze sistemul de supraveghere SOSUS care a ajuns la sovietici. A mai sustras și informații despre bombardierele grele B 52 și acțiunile planificate în Vietnam. Fosta soție a lui Walker începuse să aibă probleme cu banii iar Walker izolase copiii de ea și chiar nu-i mai oferea ajutor, A decis, ca răzbunare, să-l denunțe, dar de câteva ori, era prea beată să fie înțeleasă de agentul FBI la biroul căruia sunase. Abia în 1984, un agent zelos al FBI decide să urmeze pista ce părea un fel de „aiureală a unei bețive”.

Informația ajunge de la FBI din Boston la Norfolk și serviciile secrete ale US Navy intră pe fir. Se începe monitorizarea atentă a lui Walker, inclusiv electronic. Walker urma să expedieze un colet într-o ”blind box”, cutie poștală oarbă. În spionaj, „cutia oarbă” este un spațiu discret, neconvențional, cunoscut doar de spion și omul său de legătură sau de ofițerul coordonator. Acolo, sunt lăsate materiale, iar dacă spionul nu a fost urmărit, omul desemnat se duce și ridică pachetul respectiv. La 19 mai 1985, s-a decis prinderea în flagrant a spionului.

Căderea cercului de spionaj, arestarea

În seara de 18 mai 1985, Walker a primit un semnal. Urma să preia un pachet de la Washignton DC. Era vorba despre un colet cu 124 pagini de documente Top Secret procurate de fiul său, marinar pe portavionul USS Nimitz. Pe 19 mai, el pleacă din Norfolk, merge în Washington, iar de acolo merge în Maryland, Montgomery County și se cazează sub identitate falsă la un motel. În acea seară, pleacă pe un drum rural și lasă pachetul într-un loc din spatele unui indicator de interzicere a vânătorii.

Walker revine în motel după ora 21.00. Dimineața, este sunat că mașina sa a fost lovită în parcare și el coboară, dar este prins de agenții FBI. Nu doar denunțul soției a contat. Un fost agent KGB, Viktor Cerkasin a scris în cartea lui din 2005 că un agent KGB care lucra pentru americani, Valery Martinov le-a dezvăluit americanilor și numele lui Walker de care auzise că se vorbea la Moscova. Fiul lui Walker a fost arestat pe vasul său. Arthur Walker și Jerry Whitworth vor fi prinși în Norfolk Virginia, respectiv Sacramento California.

Epilog

În afară de fiul său, care a fost eliberat condiționat în 2000, datorită cooperării lui Walker, ceilalți trei spioni au primit pedepse cu închisoarea cu zeci chiar sute de ani peste condamnarea pe viață. Fratele lui Walker a primit 40 de ani peste condamnarea pe viață, iar Witworth, închisoare pe viață și încă 365 de ani. Walker, pentru cooperare a primit închisoare pe viață. În 2015 ar fi putut cere eliberarea condiționată. Cei doi frați Walker au murit închiși în  5 iulie Arthur, respectiv  28 august 2014, John Walker. A fost cel mai mare caz de spionaj al unui cerc de spioni în SUA din istoria Războiului Rece.

Am amintit cazul fiindcă în ciuda amplorii acțiunilor Cercului Walker, niciunul dintre membrii acestuia n-a fost dat la schimb cu spioni americani prinși în URSS ori în Rusia după 1991. Jerry Whitworth, născut la 10 august 1939 este încă în închisoare.

Sursa foto: Arhivă