Cazul „Elodia“, o poveste cu repetiţie

Povestea avocatei dispărute nu este singulară. Presa internaţională a relatat mereu despre cazuri asemănătoare. Ca şi în cazul „Elodia“, dispăruţii sunt de negăsit, nu există arma crimei, suspecţii sunt urmăriţi pas cu pas de reporteri, iar anchetele intră pe linie moartă.

Mai trăieşte Elodia? Iar dacă a murit, a fost ucisă sau şi-a pus capăt zilelor? Este implicat Cioacă în această poveste? Cum a omorât-o şi de ce nu găseşte nimeni nicio urmă a cadavrului? Va mai fi găsită vreodată, vie sau moartă? Încă mai sunt foarte mulţi oameni cărora nu le pasă cum se poate răspunde la aceste întrebări şi care se simt agasaţi de isteria stârnită în jurul cazului „Elodia“. Milioane de români sunt însă interesaţi să afle răspunsurile la aceste întrebări şi devorează zilnic informaţiile, scenariile şi comentariile difuzate continuu pe această temă. Nu există om captivat de acest subiect care să nu aibă măcar un scenariu plauzibil, bazat pe tot felul de indicii. I-aţi văzut, auzit şi citit peste tot: Cioacă susţine că Elodia şi-a înscenat moartea, ca să-l incrimineze; Cioacă a zidit-o; sau a turnat acid peste ea; părinţii Elodiei au pus sacii în râpă ca să-l incrimineze pe Cioacă; Elodia s-a sinucis fiindcă suferea de depresie; Elodia trăieşte bine-mersi, a fost văzută în Germania, în Spania, ba chiar la Kiev - sunt doar câteva dintre ipotezele pe care speculează la nesfârşit dependenţii de scenarii, zvonuri şi cazuri controversate. Fiecare cu „Elodia“ lui În lipsa unor probe care să-l acuze direct, principalul suspect, Cristian Cioacă, ţine prima pagină a ziarelor şi face rating la televiziune. La fel s-a întâmplat şi în alte ţări în care s-au petrecut evenimente asemănătoare. Un caz din Statele Unite şi un altul care frământă întreaga Europă de peste o jumătate de an au multe elemente în comun cu povestea Elodiei. În primă- vara acestui an, Madeleine McCann, o fetiţă în vârstă de 4 ani, a dispărut dintr-un hotel din Portugalia, iar părinţii ei sunt consideraţi principalii suspecţi. În SUA, cazul unei femei dispărute pe 28 octombrie, Stacy Peterson, a împărţit în două tabere opinia publică. Ca şi Cristian Cioacă, soţul ei este poliţist şi e bănuit că ar fi ucis-o. Deşi diferite, anchetele au multe elemente comune. Personajele se comportă asemănător, căutările nu dau rezultate, iar cercetările sunt blocate în aceeaşi fază: nu există probe care să-i condamne pe suspecţi. Interesul publicului este uriaş şi peste Ocean, şi în Europa, pentru că aceste poveşti reale conţin toate elementele care conturează succesul unui film poliţist: intrigă, mister, neprevăzut şi suspans. Imaginaţia colectivă lucrează fără pauze, fapt confirmat de psihologul Bogdan Lucaciu, care a declarat în noiembrie că tragedia Elodiei a înlocuit, de fapt, cazul Romaniţei Iovan şi pe cel al profesoarei Corina în atenţia opiniei publice. E o chestiune de timp până când o altă poveste va lua locul Elodiei. Avocata, în vârstă de 39 de ani, a dispărut pe 30 august. Membră a Baroului Braşov, ea era mama unui copil de doi ani şi jumătate. Soţul, poliţistul Cristian Cioacă, a anunţat dispariţia acesteia după şase zile. Acuzat că ar fi ucis-o, el şi-a susţinut permanent nevinovăţia. Versiunea lui Cioacă este că s-a certat cu soţia, iar aceasta şi-a luat câteva lucruri personale într-o geantă şi a plecat. De atunci, Elodia nu a mai dat niciun semn de viaţă, spune poliţistul. Anchetatorii au luat în calcul varianta unei omucideri, dar nu au descoperit nici cadavrul, nici arma crimei. Principalul suspect rămâne Cristian Cioacă, însă, în lipsa unor probe clare, el nu poate fi pus sub acuzare. Singurele indicii sunt uniforma pătată cu sânge şi fotografiile găsite în şase saci aruncaţi într-o râpă de lângă Poiana Braşov. Cioacă a picat testul poligraf. El a fost singura dintre cele peste 20 de persoane audiate în primă fază care a refuzat detectorul de minciuni, motivând că este prea bulversat de dispariţia soţiei sale pentru a face faţă testului. Rezultatele detectorului de minciuni nu constituie probe admise în instanţă, dar confirmă faptul că soţul Elodiei are probleme. De altfel, după ce şi-a luat două săptămâni de concediu medical, el a fost diagnosticat cu sindrom nervos depresiv. Colegii săi de la Secţia 2 din Braşov spun însă că acesta avea un comportament exemplar la serviciu. Potrivit declaraţiilor date de părinţii Elodiei, reiese că întreaga avere a familiei Cioacă este trecută pe numele poliţistului, iar avocata ar fi semnat o asigurare de viaţă al cărei beneficiar ar fi soţul. „Cioacă nu este singurul suspect în cazul dispariţiei soţiei sale şi nu ne-am concentrat numai asupra lui. Fiecare ipoteză are suspecţii ei. Cioacă este însă persoana asupra căreia s-au adunat cele mai multe elemente“, a declarat pentru agenţia Mediafax procurorul Marius Iacob, şeful Secţiei de Urmăriri Penale şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Elodia trăieşte Cercetările în cazul „Elodia“ au intrat în impas, fiindcă anchetatorii nu pot face legătura directă între probele adunate până acum şi versiunea conform căreia avocata ar fi fost ucisă de soţul ei.

Specialiştii Institutului de Criminalistică au depistat sângele Elodiei într-unul dintre sacii de plastic descoperiţi într-o râpă. Probele ADN recoltate atestă că urmele de sânge şi firul de păr aparţin avocatei, iar pantalonii de poliţist sunt ai soţului ei. Dar nimic din toate acestea nu dovedeşte nici că femeia este moartă, şi nici că soţul ei ar fi implicat, astfel că procurorii nu pot decât să prelungească interdicţia de părăsire a ţării emisă pe numele poliţistului. La mai bine de trei luni de la dispariţie, Cristian Cioacă este convins că Elodia trăieşte. Un poliţist sub asediu Şi americanul Drew Peterson crede că soţia lui se mai află în viaţă. Ca şi Cristian Cioacă, el este poliţist şi e suspectat că ar fi pus la cale uciderea consoartei sale, Stacy, dispărută în urmă cu aproape două luni din Bolingbrook, Illinois. Aceasta a fost văzută pentru ultima oară pe 28 octombrie, iar dispariţia a fost anunţată a doua zi. În vârstă de 53 de ani, Drew Peterson, un fost sergent cu state vechi în cadrul Departamentului de Poliţie din Bolingbrook, pensionat la scurt timp după dispariţia soţiei, a devenit rapid un personaj ultramediatizat şi foarte controversat. Ca şi Cioacă, el a apărut calm şi neîndurerat în faţa reporterilor. S-a declarat deranjat de insistenţa cu care presa i-a urmărit fiecare pas, ieşind la un moment dat din casă cu o cameră video pornită şi filmându-i pe reporteri în timp ce aceştia îl înregistrau. „Este cea mai mare anchetă desfăşurată în ţara asta. Sunt sub asediu“, s-a victimizat el. Antecedente de suspect Drew Peterson ar avea toate motivele să-şi facă griji, fiindcă are un trecut agitat. În martie 2004, a treia lui soţie, Kathleen Savio, cu care a fost căsătorit înainte de mariajul cu Stacy, a fost găsită moartă în cadă. Concluzia anchetei a fost că decesul a survenit accidental, iar Peterson nu a fost pus sub anchetă. Investigaţia în cazul „Stacy“ avansează greu, pentru că nimeni nu a descoperit trupul femeii sau vreo probă indubitabilă care să-l acuze de crimă pe soţul ei, întocmai ca în cazul „Elodia“.

Au apărut diverse ipoteze şi chiar o mărturie falsă, a unui şofer de camion care susţinea că pe 29 octombrie, la ora 3.30 dimineaţa, doi bărbaţi, dintre care unul semăna cu Drew, s-au apropiat într-o parcare de TIRuri de doi şoferi, rugându-i să le transporte un pachet într-o direcţie necunoscută. Pista s-a dovedit a fi falsă. Un pastor din Bolingbrook susţine că, înainte de a fi dată dispărută, Stacy i-ar fi mărturisit că soţul ei i-a povestit cum a ucis-o pe a treia lui soţie. Sursa a spus că femeia nu a mers la poliţie de frica lui Drew.

Totodată, sora femeii, Cassandra Cales, afirmă că mobilul crimei ar fi fost faptul că Stacy voia să divorţeze. Stacy i-ar fi povestit că în august Drew era s-o împuşte, în timp ce ea se dusese în garaj să-i aducă o sticlă de suc. Drew se afla în dormitor, când un glonţ a trecut la doar un pas de ea. El nu a relatat incidentul la poliţie şi a astupat gaura din peretele garajului, dar Stacy i-a arătat Cassandrei locul în care trecuse glonţul. Dacă nu el, atunci cine? Cazul i-a divizat în două tabere pe americani. Ca şi în România, cei mai mulţi dintre cei care obişnuiesc să urmărească anchetele jurnalistice de acest gen consideră că suspectul este vinovat şi dezvoltă numeroase scenarii prin care acesta şi-ar fi acoperit crima. Poliţistul se consideră victima unei înscenă ri şi crede că, de fapt, soţia l-a părăsit pentru alt bărbat. La fel a spus şi Cioacă despre Elodia. Drew a devenit şi mai controversat după ce şi-a deschis un site, defenddrew.com, cerându-le americanilor să doneze bani, motivând că el nu-şi mai poate întreţine cei patru copii. Din cauza numărului prea mare de accesări, site-ul a fost blocat. Adversarii săi au creat un alt site, dedicat lui Stacy Peterson, în care solicită donaţii pentru voluntarii care vor să o caute. Într-un editorial publicat de cotidianul „Chicago Tribune“, Mary Schmich acuză relatările furibunde şi nu întotdeauna neutre ale presei despre acest caz. Ea reaminteşte că, în lipsa unor dovezi clare care să-l acuze, suspectul este considerat nevinovat şi, observând că toată lumea „ştie“ că Peterson e vinovat, pune o întrebare de bun-simţ: „Dacă nu este Drew Peterson cel care a făcut-o?“. Lucru valabil, de altfel, şi în cazul „Elodia“. Jurnalista remarcă portretul emoţional al suspectului, care a afişat o „jovialitate agresivă“ şi o încredere în sine exagerată, aproape sfidătoare. Revenind în România, şi Cioacă este acuzat din cauza atitudinii sale. Mulţi dintre cei care au scris mesajele transmise de OTV sau pe internet spun că privirea lui Cioacă trădează „siguranţa nebună“ a unui criminal.

În plus, ca şi Drew Peterson, Cioacă este suspect din start, fiindcă este poliţist şi „se pricepe să ascundă o murdărie“. „E greu să te gândeşti la Drew Peterson ca la o victimă. Atitudinea şi acţiunile sale, aşa cum sunt prezentate de presă, par să batjocorească poliţia, publicul şi oamenii care ţineau la soţia lui. Dacă el a ucis-o pe Stacy Peterson, acuzarea sa prematură de către judecata populară va fi doar o porţie mică din pedeapsa pe care o merită“, conchide Mary Schmich. Parcă ar fi scris despre Cristian Cioacă, atât de mult seamănă cazul la care se referă cu cel al Elodiei Ghinescu... ELODIA ŞI STACY PETERSON

Destinele unor neveste de poliţişti > Cei doi suspecţi, soţul Elodiei şi cel al lui Stacy, sunt poliţişti. > Lipsesc corpurile femeilor. > Au apărut mărturii false sau neverificabile despre modul în care suspecţii ar fi scăpat de cadavre. > Există relatări despre conflicte între soţi. > Cei doi soţi nu au refuzat contactul cu presa. Amândoi şi-au creat aura unor vedete de televiziune în timp ce se plâng de atenţia de care au parte. > Cei doi poliţişti sunt prezentaţi de colegi ca nişte persoane normale, cu un comportament ireproşabil la locul de muncă. > Rudele celor două femei sunt convinse că soţii lor le-au ucis.

DE NEGĂSIT Îngerul dispărut Dosarul „Elodia“ se aseamănă şi cu cel mai cunoscut caz de dispariţie din Europa. Au trecut şase luni de când Madeleine McCann este căutată în întreaga lume. Principalii suspecţi: părinţii ei. Soţii Kate şi Gerry McCann, ambii de 39 de ani, susţin că în seara zilei de 3 mai şi-au culcat cei trei copii în camera de hotel din staţiunea portugheză Praia da Luz, apoi au petrecut cu şapte prieteni britanici în restaurantul hotelului. Ei au constatat absenţa fetiţei când au revenit în hotel. Când dovezile lipsesc

Părinţii au dat publicităţii fotografia cu chipul angelic al Madeleinei, care avea un defect de culoare la un ochi, portretul ei fiind răspândit în întreaga Europă. Căutările nu au dus la niciun rezultat; deşi fetiţa ar fi fost văzută în Portugalia, Maroc şi Franţa, relatările nu s-au confirmat. Singurele urme descoperite au fost câteva pete de sânge şi fluide, pe care analizele genetice le-au identificat ca aparţinând în proporţie de 90% fetiţei. Mostrele de ADN au fost depistate în camera de hotel, dar şi, curios, în maşina pe care cuplul a închiriat-o la 25 de zile de la dispariţia Madeleinei. În lipsa unor dovezi clare sau a cadavrului, soţii McCann nu pot fi însă arestaţi. „Chiar dacă sângele şi celelalte urme descoperite în cameră şi în maşină ar corespunde 100% cu ADN-ul fetiţei, asta nu ar dovedi nimic. Nu ştim dacă Maddie este moartă şi, dacă e aşa, cum s-a întâmplat“, a spus un procuror portughez citat de cotidianul „24 Horas“. Soţii McCann, despre care s-au scris sute de articole, au fost acuzaţi pe forumuri de neglijenţă şi de crimă, dar susţin că sunt nevinovaţi.

Cercetări înfundate Ca şi în cazul „Elodia“, există urme de sânge, care s-a dovedit că aparţin avocatei, dar ele nu conduc direct nici spre Cioacă, nici spre locul în care se află cadavrul. Dacă Cioacă şi părinţii nu admit că sunt vinovaţi, anchetatorii trebuie să „sape“ până vor găsi dovada crimei.

Cazul „Maddie“ se aseamănă cu dosarul „Elodia“ şi prin mediatizarea sa exagerată. Într-o analiză a acestui caz, publicată pe 16 septembrie în „Times“ şi intitulată sugestiv „Madeleine McCann: toţi sunteţi vinovaţi“, jurnalista India Knight a scris că, prin orchestrarea campaniei mediatice, soţii McCann s-au catapultat singuri în „divizia bârfelor“. Autorităţile portugheze acuză şi ele cuplul pentru că a creat „un monstru informaţional“, care îngreunează căutările fetiţei. Un păienjeniş de zvonuri Haosul domneşte şi în cazul „Elodia“. OTV a lansat cazul în atenţia opiniei publice, apoi, cu sprijinul lui Cristian Cioacă, al apropiaţilor familiei şi al multor persoane fără nicio tangenţă cu subiectul, au distrus ultimele legături logice din acest păienjeniş, până au eviscerat de credibilitate această poveste. Nimeni nu mai înţelege nimic, dar toată lumea e convinsă că ştie ceva.

ELODIA ŞI MADDIE Prea multe zvonuri

> În ciuda căutărilor ample, niciun indiciu nu a condus la descoperirea cadavrelor. > Principalii suspecţi îşi susţin nevinovăţia, dar nu au un alibi infailibil. > Nu există martori care să-i incrimineze direct pe suspecţi. > Urmele depistate nu pot fi puse în legătură cu suspecţii şi nu conduc la descoperirea cadavrelor. > Mediatizarea exagerată a cazurilor a condus la acumularea unui volum imens de speculaţii, false indicii şi incertitudini.