Celebrul joc "alba-neagra" revine în forţă la Bucureşti, în cartierul corporatiştilor, Pipera. Ieri, la orele prânzului, peisajul atracţiilor din vecinătatea staţiei de metrou Pipera fusese completat cu un punct volant pentru faimosul joc de noroc: cu un carton, trei capace şi o bilă galbenă, un individ roşcovan înjghebase ad-hoc, în mijlocul trotuarului, o mică afacere pentru cei care pică în plasă.
Amestecând necontenit cele trei capace şi sfera galbenă, "întreprinzătorul" îi invita sonor pe trecători să se alăture şi să investească în joc.
"Pune-aici, pune-aici, tatae, cât ai pus, cât ai pus?", se agita el, fluturând în pumn şi un teanc de bancnote de 50 lei care reprezenta, chipurile, "fondul de câştiguri".
Miză negociabilă
În principiu, a deveni campion la "alba-neagra" nu ar fi complicat: cu o bancnotă în mână, participantul trebuie să aleagă capacul sub care se află bila, după amestecarea pieselor de către "patronul" jocului.
Dacă iniţial, lângă metroul Pipera, miza minimă cerută ieri era de 50 de lei, roşcovanul s-a lăsat într-un târziu convins de modestia materială a celor din jur – vreo două bătrâne curioase, elevi de liceu, un jurnalist, un domn cu servietă uzată -şi a început să liciteze sume mai mici, de 5 sau 10 lei.
Participanţii, insistenţi
Lângă funcţionar, un tânăr cu înfăţişare tristă, a pierdut 250 de lei în 10 minute. Furios, a mai scos dintr-un clin al portofelului o hârtie de 10 euro şi a aruncat-o peste unul dintre capace. N-a ghicit nici de data asta. "Ai mişcat capacul!", a acuzat el.
"Vezi că arunc căciula-n tine", i-a întors-o roşcovanul. Mai încolo, un bărbat între două vârste se plânge că a pierdut banii de pempărşi: "50 de lei aveam, nu mă mai primeşte nevasta acasă". Încruntat, funcţionarul l-a chestionat pe "patron": "Câţi din ăştia de faţă sunt oamenii tăi?". "Nu-i nimeni de-al meu, nene! Oricum, peste o lună plec în Cipru, acolo e clienţi buni!"
Născut odată cu prostituţia
"Jocul alba-neagra s-a născut odată cu prostituţia, e una din cele mai vechi metode de a deposeda de bani pe cineva, fără a răspunde în faţa legii. În antichitate ascundeau boabe de grâu sub scoici, jucau pe păsări sau sesterţi (n.r. – monedă veche de argint). În zilele noastre, la cazinourile din Las Vegas, jocul există în format electronic", ne-a declarat un ofiţer de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate (BCCO) Constanţa.
Acesta a explicat şi mecanismul jocului: "Fără să-l atingi, fără să-l ataci, iei banii mortului – aşa le zic unii infractori proştilor- şi pleci mulţumit acasă. În grămada aia, patronul are şi 2-3 complici, nimeni nu joacă singur alba-neagra. Nu riscă mult aceşti infractori: sumele vehiculate sunt, în general, mici, flagrantele nu prea există şi, fără flagrant, nu ai proba. Nu mai amintim că jucătorul nu este obligat să se bage. La Constanţa, majoritatea tinerilor interlopi, de la clanurile ţigăneşti din Brătianu până la cei din Piaţa Chiliei, dau examene şi pe alba-neagra, fiindcă le formează o agerime a degetelor de care vor mai avea nevoie şi pe alte şmenuri, cum zic ei. În ultimii ani, au cam dispărut: unii s-au mutat spre Germania, alţii au renunţat din lipsă de clienţi".
50 de lei
este miza minimă solicitată de "patronul" jocului de noroc alba-neagra

"Fără să-l atingi, fără să-l ataci, iei banii mortului – aşa le zic unii infractori proştilor-şi pleci mulţumit acasă…"
Ofiţer, BCCO Constanţa