Dianei îi este ru?ine s? apar? la ziar, s? nu râd? colegii de ea. Îi iube?te pe cei care i-au dat via??. Îi ajut? în cas? ?i în aglomera?ia ora?ului. Tr?iesc foarte modest pentru c? orbii în România sunt condamna?i la exterminare
Pentru nev?z?tori, a fi precaut este regul? de supravie?uire. Doi orbi din Ia?i au riscat o singur? dat? ?i au primit în dar un miracol: pe Diana, feti?a lor. Pe care îns?, n-au v?zut-o niciodat?. Tat?l ?i-a pierdut vederea de mic, mama a orbit treptat. Feti?a lor merge la o ?coal? bun? din Ia?i. To?i trei se tem de cât de crud? ?i rea poate fi, cu ei, lumea. Fi?ele altora, cochilia lor I-am observat în lumina felinarelor, în plin? noapte. Tat?l î?i ?inea de bra? so?ia, iar mama se l?sa condus? de fiic?, prin întunericul ora?ului, pe trotuarul cr?pat din spatele g?rii. La filiala ie?ean? a Asocia?iei Nev?z?torilor din România, conducerea i-a recunoscut imediat: „Sunt familia Andri?an, au o fat? mare de acuma, au crescut-o cu ajutorul unui asistent personal”. Clipe?te din ochii mari ?i limpezi, Diana, în vârst? de 12 ani, o feti?? sub?ire, care poart? ?osete albe ?i î?i îngrije?te p?rul lung ?i blond. Îi este greu de imaginat cum nu v?d p?rin?ii ei. „Nu pot s? spun cum ar fi. Cred c? este ceva foarte nepl?cut, nu poate fi descris”, spune feti?a care insist? s? nu îi apar? chipul în ziar. Î?i iube?te ?i respect? p?rin?ii, dar î?i men?ine dorin?a de a r?mâne în umbr?. Mama încearc? s? deslu?easc? motivele: „Nu ne-a spus nou? c? ar fi avut de suferit c? noi suntem orbi, dar avem concep?ia asta, s? fim discre?i. La ?coal? sunt ?i copii de fi?e care ar nec?ji-o”. Faptele p?rin?ilor Diana î?i ajut? p?rin?ii de la vârsta de doi ani. O trimiteau cu lista de cump?r?turi la magazinul din col? ?i ea nu ?tia ce s? cear?, iar vânz?torii o luau în bra?e s? în?eleag? ce vor p?rin?ii ei, r?ma?i orbi în cas?. „De mic? am trimis-o, îi scriam pe un bile?el, aveam încredere. Ea spunea ceva în legea ei, dar vânz?torii nu o în?elegeau. «Diana, dar ce vrei?» ?i o l?sau s? le arate ce vrea s? cumpere”, spune tat?l, afundat în canapea, un b?rbat în puterea vârstei. Florin Andri?an, 42 ani, ?i-a pierdut vederea din cauza unui obuz r?mas neexplodat din vremea celui deal doilea r?zboi mondial. Avea opt ani, p?rin?ii se aflau la munc? pe câmp. Nesupravegheat, Florin a luat un ciocan ?i a vrut s? vad? ce se afl? în interiorul obuzului. Mama are o boal? genetic?, din ?ase fra?i doar unul singur vede. Lumina din privire „Cât de mic? era Diana, nici nu ?tia s? spun? cum o cheam?, dar dac? îi cereai telecomanda, ea în?elegea ?i ?i-o aducea”, spune tat?l, un orb f?r? nerv optic. Nu vede nici flash-ul de la aparatul foto ?i niciodat? nu va putea citi aceste rânduri de ziar. „Dac? se va inventa ochiul bionic, poate îmi voi rec?p?ta vederea. Dar asta peste 20-30 de ani va fi posibil”, spune b?rbatul care se informeaz? cu ajutorul calculatorului cu tastatur? special? ?i cu programe audio pentru orbi. Familia Andri?an o preg?te?te pe Diana pe toate planurile. La matematic?, la român?, au dato ?i la cursuri de modelling. Dar din cauza condi?iilor materiale precare au renun?at s? îi mai finan?eze visul de a deveni model. Cei doi p?rin?i cred c? educa?ia r?mâne singura ?ans? pentru fiica lor. „Trebuie s? aib? ?i noroc, dar la ?coal? s? înve?e ?i va reu?i”. Florin ?i Georgeta primesc fiecare o pensie de 500 lei, pentru c? au lucrat la fosta Cooperativ? Munca Invalizilor. Florin a încercat anul acesta s? se înscrie la cursuri europene de masaj, s? înve?e o nou? meserie, dar a fost refuzat. „Mi-au zis c? nu v?d deloc ?i nu au condi?ii s? m? înve?e. Leam r?spuns c? orbii au cel mai dezvoltat sim? tactil, dar n-au vrut s? în?eleag?”, spune tat?l, om cu for??, dar f?r? loc de munc?. Dumnezeu i-a blagoslovit cu o inim? de fat? s?n?toas?, care s? le în?eleag? gravul handicap de vedere. P?rin?ii se las? condu?i de fata lor prin cas? ?i prin aglomera?ia ora?ului, când fac cur??enie sau când merg la cump?r?turi. Sunt discre?i, nu care cumva s? stârneasc? asupra fetei acel monstru al intoleran?ei, monstru pe care ei l-au cunoscut ca tovar?? de drum pe parcursul întunecat al vie?ii lor. Prin Diana, pentru prima dat?, p?rin?ii orbi bat la por?ile str?lucitoare ale lumii. „Nu ne-a spus c? ar fi avut de suferit c? suntem orbi, dar suntem discre?i. Diana merge la o ?coal? bun? iar copiii ar putea s-o umileasc?.” GEORGETA ANDRI?AN, mam? nev?z?toare 4 orbi mai muncesc în Ia?i, din 700. În comunism lucrau 400, aproape to?i adul?ii. Acum, sunt arunca?i la co?ul istoriei Nev?z?torii sunt condamna?i în România ?ansele de angajare ale nev?z?torilor din România sunt acum egale cu zero. Concuren?a este acerb?, iar angajatorul prefer? de fiecare dat? o persoan? f?r? dizabilit??i. „E mai avantajos pentru un spital s? angajeze o persoan? normal? pentru c? poate face ?i alte lucruri pe lâng? masaj. În aceste condi?ii, nev?z?torii sunt condamna?i s? tr?iasc? de azi pe mâine”, spune Gheorghe Ionescu, membru al Asocia?iei Nev?z?torilor din Ia?i. Din cele peste 1.000 de persoane nev?z?toare din Ia?i doar 4 au acum un loc de munc?. Este o diferen?? uria?? fa?? de anii `80, când munceau unul din ?apte nev?z?tori muncea. Erau angaja?i pentru a confec?iona cutii de carton, perii, m?turi, mânere pentru g?le?i. „În str?in?tate e cu totul altfel. De exemplu, un tân?r nev?z?tor din Ia?i se ocup? de baza de date a Poli?iei dintr- un or?sel din Belgia. În mentalitatea românului, o persoan? nev?z?toare nu poate face nimic”, spune Gheorghe Ionescu. CITI?I ?I:
- Povestea de iubire a doi oameni care nu s-au v?zut niciodat?