Votul din 1 octombrie este punctul culminant al unui conflict latent, între Barcelona și Madrid, care a început în 2003, când catalanii au cerut mai multă autonomie și nu au fost refuzați.

Cronologia evenimentelor

Autoritățile regionale voiau mai multe puteri, recunoașterea Cataloniei ca națiune, catalana să fie limbă primară în fața spaniolei, guvernul regional să aibă anumite competențe exclusive și să se înființeze o nouă agenție care să colecteze taxele.

În 2006 , premierul spaniol Mariano Rajoy reclamă reforma respectivă la Curtea Constituțională și strânge împotriva ei 4 milioane de semnături. În mai 2006, Parlamentul spaniol aprobă o variantă mai relaxată a statutului, după un acord între socialiștii din guvern și partidele catalane, statut adoptat prin referendum în Catalonia, o lună mai târziu.

Conform unui raport din 2008 , 14,81 miliarde de euro din taxele colectate în Catalonia, în 2005 , erau cheltuite în altă zonă a Sp aniei. Era vorba despre 8 ,7% din PIB-ul catalan, ceea ce-i nemulțumește profund pe catalani.

Alte referendumuri

În 2010 , Curtea Constituțională a schimbat statutul autonomiei, și un milion de oameni au protestat la Barcelona, scandând „Suntem o națiune” și „Noi decidem!”. Președintele regiunii de la acea vreme, Artur Mas, a convocat un referendum, Curtea Constituțională l-a suspendat, dar scrutinul s-a desfășurat, totuși: 2,3 milioane de catalani au votat și 80,8% dintre ei au sprijinit independența. Parlamentul catalan a aprobat, în 6 septembrie 2017, organizarea unui alt referendum, iar Madridul ia toate măsurile pentru a-l împiedica. A adus forțe suplimentare de poliție, a făcut percheziții și arestări și a amenințat chiar cu arestarea președintelui regional, Carles Puigdemont.