Să fim bine înțeleși: dacă ți-i foame, ai decis că e oportun să furi o gâscă și ai mâncat- o nu înseamnă că dispare fapta. Tu spui: nu mai există corpul delict!
Ei bine, atunci procurorul îți dă un laxativ ușor, un borcan și te bagă la analize. Urmele rămân. Indiferent cine le investighează, DNA sau Parchetul General, nimeni nu poate anula fapte. Nu îmi este teamă de asta, sunt printre visătorii care cred în dreptate. Asta chiar dacă miza cu bătaie lungă în acest război pe Justiție, după mine, este invalidarea unor sentințe pe bază de ilegalitate a înțelegerilor dintre SRI și DNA. Până atunci, propaganda se face în alt plan, menit să transfere legitimitate oricăror demersuri ale PSD de a-și asigura o justiție lină, cu efect de frecție Diana.
Nu există zi în care vectorii mediatici cu potențial de gălăgie să nu scoată în față teza străinilor care ne fură țara în timp ce noi plângem de foame. Și aici există două planuri. Eu însumi am semnalat până mi s-a uscat gura tratamentul diferit aplicat firmelor străine și societăților românești, dar m-am limitat la asta. Noroc că Uniunea Europeană ne impune taxarea în țara unde se realizează profitul! Pe celălalt plan, însă, printr-o retorică de victimizare, se maschează incapacitatea istorică a guvernanților de a sta în picioare, de a refuza cereri venite de la guverne puternice.
Tocmai recursul la istorie ne aduce, însă, adevărul. La istoria reală, nu cea a declarațiilor sforăitoare de partid. O mică și halucinant de consistentă istorie a privatizărilor și a proastei administrări a bijuteriilor economiei Românești ne arată cum au fost transferate în proprietăți străine sau distruse, ca să facă pârtie, industria de mobilă, fabricile de ciment, tractoare sau camioane, companiile de utilități, exploatarea resurselor, bănci, industria grea și combinatele de fibre textile. Despre facilitățile obținute de Petromidia de la Guvernul Năstase (unde lucra atunci Tăriceanu, la Rompetrol?), despre privatizarea Romtelecom, Petrom, BCR, Electrica Muntenia Sud, Electrica Oltenia, Distrigaz, Romaero și Avioane Craiova, Combinatul Reșița, Sidex, Oltchim, despre distrugerea mineritului… numai de bine! Ca și despre contractul Bechtel! Toate le-au dat Cioloș și Iohannis! Știți cum erau justificate privatizările din sectorul energetic într-o notă de fundamentare din timpul Guvernului Tăriceanu? Aveau ca obiectiv “obținerea unei competitivități reale”. Căci la asta ne referim noi acum, când plângem după securitate energetică: la faptul că suntem competitivi! Despre combinatele vândute rușilor, care leau transformat în fier vechi, au uitat, de asemenea. Și ca să nu spună cineva că folosesc referințe dubioase, citez din Nicolae Văcăroiu, 2013: privatizările din România au eșuat în proporție de 80%. Tot Curtea de Conturi: prejudiciul, în acordul petrolier cu Sterling, se ridică la 38 de milioane de dolari.
Vor apărea, cu fețe lungi, gata să plângă, afirmând că li s-a impus să întrăineze țara, altfel crapam naibii și ne juleau ungurii. Au tupeul să se spele pe mâini, să afirme că FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană sunt dușmanul, căci și-au trimis multinaționalele încoace, precum Papa cu-a lui trei coroane spre Baiazid. Păi ce era aici, sat fără câini?
Știți ce am învățat eu în ultimii 10 ani din discuții cu oficiali europeni, americani, șefi de multinaționale? Că demnitarul român este degrabă ospitalier, ca odată cu turcii, rușii, austriecii, când își cumpăra liniștea. Că oferă fără să i se ceară, dintr-un servilism celular. Că dacă s-ar fi pus contra unor pretenții aberante, străinii ar fi cerut un timp de respiro, pentru prezentarea altei oferte, iar aceasta ar fi fost reciproc avantajoasă. Dar nimeni, în ultimul sfert de veac, n-a avut curajul și demnitatea să pretindă respect. Iar când te comporți ca o slugă, așa vei fi tratat! Iar oamenii aceia, străinii urâți, sunt obișnuiți să facă afaceri printr-o strângere de mână, privindu-te în ochi! Numai că nu găsesc ochii partenerului nicăieri, deoarece demnitarul român stă în genunchi. Așa i-a spus lui studiul de oportunitate!
Toate aceste complicități - din leafă de ministru nu se pot face concedii în Bora-Bora - au fost considerate la vremea lor oportunități. Cum PNA nu avea ca scop descoperirea mizeriilor, ci somnul liniștit al celor care au decis oportunitatea, este evident că acum, DNA este dușmanul poporului. Căci poporul sunt ei. Iar poporul pregătește așa: Tarom, CFR Marfă, Portul Constanța, Hidroelectrica, Transgaz, Transelectrica, Nuclearelectrica. Întâi pachete minoritare, așa e obiceiul casei. Grăbiți-vă, băieți, acum e oportun, cât sunteți la putere! Așa a fost mereu!