Preţurile electronicelor sunt mult mai mari decât costurile de producţie ale acestora. Fabricanţii ne cer bani şi pentru marcă.
Preţurile electronicelor sunt, în cele mai multe cazuri, de două sau trei ori mai mari decât costurile de producţie ale acestora. Spre exemplu, un televizor LCD Samsung, modelul LN- R408DX, cu diagonala de 100 de centimetri se fabrică cu 295 de dolari, conform companiei de consultanţă iSuppli. Televizorul se vinde însă în magazine la preţuri de peste 1.200 de dolari.
Lista poate continua. În România, cine cumpără la liber de la Orange un telefon iPhone 3G de 8 GB, achită 507 euro (660 de dolari). Însă costul de producţie al terminalului mobil, suportat de Apple, este de doar 173 de dolari. Americanii de la Apple sunt „experţi” în a face profit cu costuri de producţie reduse. Construcţia unui exemplar din ultima generatie de iPod Shuffle costă aproape 22 de dolari, dar compania americană vinde playerul muzical la preţul recomandat de 79 de dolari. În România, modelul poate fi achiziţionat on-line la un preţ şi mai piperat, de circa 350-400 de lei.
Tot pe piaţa locală, cei care achiziţionează un BlackBerry Storm de la Vodafone, fără conectare, plătesc pe el 450 de euro (586 de dolari), deşi costurile de producţie ale acestuia sunt de doar 203 dolari, potrivit iSuppli.
Mai mult, construcţia popularului cititor de cărţi electronice Kindle 2 îi costă pe cei de la Amazon 185 de dolari, iar preţul recomandat de vânzare este de 360 de dolari. Strategia dă preţul
De ce este o diferenţă atât de mare între costurile de producţie şi preţ? Analiştii spun că utilizatorii de produse electronice sunt dispuşi să plătească mai mult, în funcţie de marcă, tehnologiile încorporate sau în funcţie de cât de subţire sau de uşor este produsul.
Mai mult, unii producători includ în preţ şi costurile de transport, de service şi mentenanţă sau ale eventualelor îmbunătăţiri aduse ulterior produsului (ex.: update-uri ale softului).
Preţul depinde şi de strategia pe care o are un anumit fabricant. „Există mai multe strategii, în funcţie de interesele producătorului, care poate urmări să câştige, de exemplu, cotă de piaţă de pe urma produsului sau venituri.
Cei care urmăresc primul obiectiv oferă produsele la un preţ apropiat de costurile de producţie sau chiar mai mic”, ne-a declarat Paula Apreutesei, Business Strategy Manager la Microsoft România.
De exemplu, consola video Xbox 360 de la Microsoft are costuri de producţie care se ridică la 400 de dolari, dar dispozitivul poate fi cumpărat în magazine din străinătate la preţul de 350 de dolari sau chiar mai mic. Pe piaţa autohtonă, consola poate fi cumpărată de pe internet la un preţ de circa 1.500 de lei (450 de dolari).
„În acest caz, când costurile de producţie nu sunt acoperite de preţul de vânzare, Microsoft urmăreşte să atragă clienţi. Veniturile vin ulterior prin vânzarea de jocuri compatibile cu consola”, ne-a mai spus oficialul Microsoft România.