În judeţul Hunedoara sunt multe locuri frumoase. Unele poartă pecetea unei istorii presărate cu fapte de eroism, altele sunt încă neatinse de mâna omului dornic de câştig cu orice risc. Însă, în aceste locuri, nemţi, francezi sau italieni vin să vadă cum e viaţa la ţară, în vreme ce românii se plâng că agenţiile de turism le cer preţuri duble faţă de cele practicate de agropensiuni.
La început, 20 de pensiuni din judeţ s-au înscris în ANTREC, administratorii sperând la o mână de ajutor. Între timp, hunedorenii au văzut că se descurcă mai bine de capul lor, aşa că doar 3 pensiuni mai sunt membre ale asociaţiei în prezent. Statutul de membru presupune plata unei taxe anuale de aproximativ 100 de euro, însă nici măcar o treime din clienţi nu le trece pragul graţie promovării prin ANTREC.
De aceea, oamenii şi-au postat anunţuri şi pe alte pagini de internet dedicate agroturismului, dar cel mai mult le place să le facă alţii reclamă, ca semn de mulţumire pentru sărmăluţele cu mămăliguţă servite în pensiunile hunedorene. Aceasta se pare că e cea mai bună soluţie: să oferi servicii de calitate, la un preţ atractiv. Totuşi, românii seamănă mai mult decât străinii cu Hagi Tudose.
„Aproape 40% din turiştii noştri sunt străini. Sunt foarte civilizaţi şi mult mai modeşti în ceea ce priveşte cerinţele. Ei înţeleg conceptul de agroturism”, poveşteşte Rodica Csanadi, reprezentanta ANTREC Hunedoara şi proprietară a unei pensiuni.
Turismul în extrasezon tremură de frig
În zonă, aproape toate agropensiunile au băi în cameră, încălzire centralizată şi apă caldă tot timpul, condiţii superioare, de exemplul, celor din anumite pensiuni de pe litoral, care stau cu butoriul de apă pe acoperiş. Însă, sezonul turistic în Hundeoara începe pe 15 iunie şi se termină pe 15 septembrie, deci e o perioadă scurtă. În plus, preţurile sunt uşor mai mari, între 70 şi 75 de lei/noapte, deoarece seara se lasă frigul şi camerele trebuie încălzite. La fel, dacă se adună norii şi plouă, frigul trebuie alungat cu un foc bun.
De aceea, agropensiunile din Hunedoara nici nu se pot înscrie în programe care promovează turismul în extrasezon: costul încălzirii nu poate fi acoperit din banii puţini pe care i-ar primi de la turişti.
Profu’ de germană, fermier-şef
Dacă pentru unii creează neplăcere, răcoarea este un fel de magnet pentru cei din sudul ţării, care vin să-şi petreacă vacanţele alături de copii în satele hunedorene. Mulţi străini vin să escaladeze stâncile din Retezat, alţii vin să facă drumeţii prin păduri sau pe cărări de munte. Sunt studenţi sau profesori universitari sau oameni cu bani, aflaţi în căutarea unui loc în care oraşul modern cu praf şi aglomeraţie pare doar o imagine din cărţile lui Jules Verne.
Şi pentru că nu au acasă animale şi nici fâneţe, francezi, nemţi, nordici, spanioli, belgieni sau chiar turişti din Venezuela îşi suflecă mânecile şi apucă furcile şi greblele pentru a da o mână de ajutor localnicilor la strânsul fânului. Alţii, mai curajoşi, se avântă şi prin grajduri, să vadă de unde vine laptele servit dimineaţa la micul dejun.
Viaţa la ţară se pare că le place vesticilor, căci revin şi în alţii următori, spune Rodica Csanadi.
Suprapreţ de agenţie
Tocmai pentru că sunt la mare distanţă de Bucureşti, agropensiunile de pe lângă Castelul lui Matei Corvin sau Cetăţile de la Blidaru sau Costeşti nu atrag la fel de mulţi clienţi ca cele din Sinaia sau Predeal. Poate că acest lucru nu este chiar rău, spune Rodica Csanadi.
„Rezetatul a fost propus pentru a deveni una dintre noile minuni ale lumii. Vara trecută am mers cu nişte turişti francezi pe cărări cunoscute numai de localnici prin rezervaţie şi au fost tare încântaţi. Apoi am stat noi de vorbă că, dacă ar fi votat, în Retezat ar ajunge foarte mulţi turişti. Ar fi bine pentru noi, ca proprietari de pensiuni, dar ar fi rău pentru rezervaţie”, povesteşte hunedoreanca.
Aceasta, în condiţiile în care banii din turism nu le ajung nici ei, nici vecinilor ei ca să trăiască. Întrebată dacă se poate trăi din turism în Hunedoara, femeia mărturişeşte că nici nu poate fi vorba de aşa ceva în cazul pensiunilor mici, cu un număr redus de camere.
După un an greu, în care criza a cernut turiştii, a venit şi o iarnă grea, care le-a îngheţat veniturile, aşa că hunedorenii privesc cu emoţie la lunile de vară, sperând că oamenii vor alege o cură în natură. Numai că cei care le trec pragul aduşi de agenţii de turism se plâng că preţul plătit operatorilor turistici este dublu faţă de cel de la recepţie. Se pare că, spune reprezentanta ANTREC, agenţiile încearcă să fraierească lumea, gândindu-se doar la profitul pe termen lung. Însă, turismul este o afacere în care profitul nu se obţine peste noapte, ci după ani de muncă. Aceasta, dacă vrei ca omul să revină cu plăcere şi să te recomande şi altor clienţi.
„Avem emoţii pentru anul acesta. Toată lumea îşi pune aceeaşi întrebare: cum vom trece şi peste asta? Nu ne sprijină nimeni, nici ANTREC, nici statul. Avem cetăţi, avem biserici, dar se bate monedă mai mult pe alte zone”, spune Rodica Csanadi.