Exemplu pentru romii care spun că nu pot trăi decât din cerşit: romii din Berlinul românesc şi-au făcut case din credite cu buletinul. Toţi muncesc la fabrica gigantului Delphi şi fac 130 km zilnic până la serviciu!, o adevărată probă de stoicism.
Cătunul Berlin din comuna Buceş se modernizezază. Încet-încet, cocioabele vechi, din lemn, pământ şi cartoane, sunt înlocuite de case în toată regula. Locul este populat doar de romi, care muncesc greu, sunt plătiţi destul de prost, dar fiecare încearcă să-şi facă o viaţă mai bună. După ce s-au angajat, câţiva dintre ei au reuşit să-şi ridice case din credite luate cu buletinul. O legendă cu un sâmbure blond de adevăr De fapt, în acte, locul se numeşte "Mihăileni - cătun". "Berlin" i se spune în primul rând pentru că foarte mulţi dintre localnici, deşi se declară deschis ca fiind "ţigani", sunt blonzi şi mulţi au ochi albaştri. De aici nu mai e decât un pas până la o poveste din bătrâni care spune că, în al Doilea Război Mondial, trupe sovietice ar fi poposit lângă cătunul acesta vreo trei luni, iar ostaşii s-au simţit aşa de bine încât ar fi decretat: "Aici e Berlinul, n-are rost să mergem mai departe". Se pare că ostaşii sovietici nu s-au mulţumit doar cu odihnă, mâncare şi băutură, ci şi-au "făcut de lucru" şi cu localnicele. Bordei nou, din economii EVZ a mai vizitat o dată colonia Berlin, din comuna Bucium, în urmă cu opt ani. Pe-atunci Maria Tinca, mamă singură cu doi copii, se plângea că vechea ei "casă" - o cocioabă de doi pe trei metri - se afundase aşa de tare în pământ, iar acoperişul se şubrezise atât de rău, încât tavanul se sprijinea pe dulapul din încăpere: "Dacă luam dulapul, cădea casa, pă cuvânt!" recunoaşte şi acum femeia. Î Maria Tinca a strâns bani cum a putut, din munca la câmp, cu ziua, prin satele învecinate, şi şi-a refăcut casa din temelie. N-a avut bani ca unii vecini de-ai ei, să se apuce de ridicat casă din bolţari. A făcut-o tot din lemn lipit cu pământ, `da' măcar acuma poţ să bagi palma întră dulap şî tavan", explică femeia.
"Vilele" de lângă cocioabe De vreun an sau doi, în imediata apropiere a coloniei cu aspect puţin spus dezolant, au apărut patru case ridicate din BCA. Una este deja locuită, alta e aproape gata, iar celelalte două mai au nevoie de uşi şi câteva ferestre. Familia Imbre a fost prima care s-a mutat în casa cea nouă. "Nu mai puceam să stăm în casăli ăli vechi. Picau pă noi. Ne-am angajat la cablajă, la Ineu, am luat credit 300 de milioane, am cumpărat bolţari şi am făcut ce-am putut, cum am putut", spune Liliana Imbre (40 de ani). Munca a liniştit cătunul
Soţul ei, Ghiţă, lucrează tot la fabrica Delphi din Ineu. La fel şi fiica lor, Libana. Tot acolo este încadrat în muncă şi ginerele Vasile, însă el este acum în concediu paternal. "Lucrăm noi tri de luni până vineri, iar el stă cu copiii. Sâmbăta şi duminica mai mere şî el cu lucru' pân sat, să mai facă un ban. Să ştiţi că nu ni-i uşor. Îs 130 de kilometri pân la Ineu. Vreo patru oră le facem numa' cu drumu'. Lucru opt oră... Vă daţ' cu sama că nu-i uşor", adaugă Liliana Imbre. Libana o completează: "Aţ' găsât atâta lume-aici, pentru că-i duminică şî-s tăţ' acasă. Suntem vreo 30 care lucrăm la Ineu, da' mai îs care lucrează pi la Deva, pi la Crişcior. Fiecare pă unde o găsît. Într-un fel îi mai bine aşe, că-i mai linişte. Înainte, era pe-aici tăt o zarvă, tăt un scandal. Acuma nu mai îi aşe, că, după ce ajung acasă de la lucru, tăţ' să pun să să hodinească". Casa familiei Imbre mai are nevoie de tencuială şi de nişte scări care să ducă până jos, în drum. "Mai avem on an şî scăpăm de credit. Dup-aia om face şî scările", adaugă Liliana. "Cocioaba" cu upgrade din BCA Nu la fel de bine s-a putut descurca Marcel Cârcel (42 de ani). Are şapte copii cu vârste între 5 şi 22 de ani. Cei doi băieţi mai mari sunt plecaţi de-acasă. Vechiul bordei din lemn şi pământ, cu o suprafaţă de doar 12 metri pătraţi e insuficient chiar şi pentru cele mai joase standarde de viaţă posibile. Pe când se afla în pensie de boală, omul a luat 2.900 de lei împrumut de la bancă. Şi-a cumpărat materiale şi a reuşit să-şi înceapă o căsuţă, nu cu mult mai mare decât cea veche. "Am 110 lei rata la bancă şi venituri cam ioc, că nu mai am pensie. Din ce muncesc cu zâua mai plătesc când mai pot, da' plătesc cum pot", spune bărbatul. Romii care nu-şi necăjesc primarul Edilul-şef al comunei Buceş, Achim Mărcuş, spune că în colonia "Berlin", sunt înregistrate 47 de numere de casă, în care locuiesc 154 de persoane: "Nu pun probleme deosebite localnicii din Berlin. Majoritatea muncesc, nu se feresc de muncă. Vreo 30 fac naveta, 130 de kilometri, la fabrica de cablaje auto de la Ineu, alţii merg 60 de kilometri zilnic până la Mintia (lângă Deva - n.r.), iar mulţi se mai adună toamna şi pleacă la lucru în Spania, la cules de struguri. În rest, se mai ocupă cu strânsul de afine şi de ciuperci, ori merg să-i ajute la lucru, pe câmp, pe locuitorii satelor din apropiere". Primarul adaugă că, în cazul în care va reuşi să facă rost de 460.000 de lei pentru a finaliza un proiect mai amplu la care lucrările au început deja, romii din Berlin vor avea şi apă curentă trasă la o cişmea din cătun.