Cel mai urat simbol comunist al Epocii de Aur: proiect nascut din imaginatia unui dictator megaloman si paranoic.
Nu poti sa nu ai rezerve fata de cladirea uriasa care te apasa din capatul Bulevardului Natiunilor Unite. Dar, cu siguranta, nici nu poti s-o ignori.
Dupa Pentagon, Casa Poporului este a doua cladire administrativa din lume ca inaltime, asa cum insista orice pliant si Andreea, unul dintre ghizii turistici de-aici. Multi considera ca este un simbol comunist urat, inutilizabil, iar turistii sunt atrasi mai degraba de legendele care circula pe seama cladirii.
Casa Poporului se intinde peste cei 330.000 de metri patrati pe care a fost cladita, de-ti ia mai bine de trei sferturi de ora doar ca s-o inconjori. De-o parte si de alta: parcuri, unde isi mai fugaresc bucurestenii cainii si plictiseala.
Un tur prin cateva sali ale cladirii nu te costa decat 5 lei daca esti cetatean roman si e gratis daca, pe deasupra, mai esti si student. Daca ai pasaport pe alta limba, biletul poate sa te coste 20 lei. E ceea ce se numeste ca Palatul Parlamentului e „vizitabil” si ca se exploateaza mai mult sau mai putin turistic.
Vizita in cuplu
Desi nu se poate lauda cu titlul de „cel mai romantic loc de pe planeta”, Casa Poporului pare ca nu poate fi vizitata decat in doi. Asta dupa numarul de cupluri de straini care se inghesuie la portile cu detectoare de metal, unde esti verificat ca la aeroport, prin geanta, buzunare si borsete. Astfel, doi polonezi fac poze de zor, cumva pe furis, cu un aer de agenti secreti.
Doi germani nu sunt deloc impresionati de goliciunea culoarelor de marmura pe care pasesc, doi francezi isi explica unul altuia ce a zis Andreea si, tot in doi, niste romani spun ca au mai fost pe-aici, ca nu le-a placut, dar ca s-au intors ca sa mai vada o data.
Lectii de comunism De la primii pasi pe scarile din marmura esti avertizat, pe un ton grav, sa nu parasesti grupul deoarece „te poti pierde printre incaperi si ar dura zile sa te gaseasca cineva”.
Labirintul acesta, a carui constructie a inceput inca din 1983 si care nu e gata nici in ziua de azi, in care s-au investit sume despre care nu se prea pot da raspunsuri exacte, ar avea cam 1.100 de incaperi.
Iar o mica lectie de istorie la Casa Poporului te invata urmatoarele: ca Ceausescu a suferit de o forma ciudata de patriotism, de asta a vrut ca toate materialele folosite, de la marmura, cristale, covoare, lemn, sticla si altele, sa fie romanesti. Alta concluzie, ca salile cladite in comunism nu sunt deranjate de sunetele capitaliste ale unor baluri ori petreceri care se tin aici.
Potential de „poveste”
Locul pare impietrit intr-o era greu de definit, plina de contraste, intre prezent si trecut. La Palatul Parlamentului (denumire capatata dupa ‘89) se paseste pe „cel mai mare culoar de acest gen din Europa”, Galeria de Onoare, de 150 de metri lungime si lat de 18 metri, cu usi glisante din stejar si cu geam de cristal.
Pe pardoseala serpuieste ca model in marmura chiar forma in care este dispus palatul, labirintic. Aici, regizorul Costa Gavras a filmat pelicula „Amen”, iar niciuna dintre cele 200 de femei de serviciu care ingrijesc cladirea nu a avut multa vreme ideea sa desprinda de pe pereti posterele ce infatiseaza fresce copiate dupa Vatican.
Se viziteaza Sala „Nicolae Balcescu”, cu marmura roz, de Ruschita, pe coloane, candelabre executate de artisti plastici la Medias si draperii din matase tesute la Sighisoara. Poate fi vazut si covorul imens din cea mai mare sala, cea a Unirii, de tavanul careia atarna baloanele unei receptii din ajun.
Pot fi privite draperiile cu modele din fir aurit, tesute de maici la manastiri din ordinele unui regim declarat ateu. Povestile cu astm capatat de copii, de la praful cladirii, cu stadionul Republica, ingropat de cladire, cu mii de muncitori care au sfarsit aici raman pentru balconul dinspre Bulevardul Natiunilor Unite, de unde Nicolae Ceausescu planuia sa se adreseze natiunii. N-a mai apucat sa faca asta. A prins in schimb Michael Jackson locul cat sa se adreseze Bucurestiului cu „Good evening, Budapest!”, cand a concertat in Romania.
LEGENDE
Ceausescu, adevaratul magnet turistic
Golita parca de continut, Casa Poporului, sau Palatul Parlamentului, e mobilata mai degraba de legende absurde, vesele sau cutremuratoare. Se spune ca sub imensa cladire e un sistem de tuneluri ce serpuieste pe cine stie unde, ca Ceausescu a refacut scarile din palat de nenumarate ori ca sa para ca e mai inalt.
In Sala Unirii, cuplul Ceausescu ar fi vrut sa le apara protretele uriase fata in fata, insa Nicolae s-ar fi razgandit si ar fi preferat o oglinda in locul nevestei. Un alt fapt divers e cel ca Palatul Parlamentului nu are instalatie de gaze, pentru ca dictatorul se temea de explozii. Aceste legende, sustin unii experti, ar fi adevaratul potential al cladirii.
ARGUMENT
Ioan Augustin: „A distrus o suprafata de marimea Venetiei”
Arhitectul Ioan Augustin crede ca Palatul Parlamentului trebuie desprins de functia administrativa care i s-a acordat dupa 1989. Casa Poporului are potential, insa doar in masura in care poate fi acceptata cu trecutul ei cu tot, ca simbol comunist.
„Pe vremea lui Ceausescu se invoca mereu Versailles-ul ca si reper al arhitecturii, dar se foloseau si modele coreene. In anii ‘60, Ceausescu a trimis arhitecti in Coreea de Nord ca sa se documenteze cum se construia acolo si sa ia exemplu”, explica Ioan Augustin existenta cladirii.
Constructia a distrus o suprafata de marimea Venetiei, 450 de hectare, in care exista un numar mare de case de inceput de secol XX, foarte elegante.
„O problema este si ca e in zona centrala. Nu ar fi fost nicio problema daca se construia ceva atat de mare in afara orasului. Este ceea ce G.M. Cantacuzino numea avansul mahalalei asupra centrului orasului. E prea aproape de oameni si e ostila. E o problema cu spatiul public si spatiul privat de acolo. Casa Poporului este imprejmuita de gardul ala. E construita ca o casa taraneasca, ingradita si cu curte in spate”, arata arhitectul.
Cladirea, fiind atat de mare si creand atatea legende in jurul ei, prezinta insa potential. Unul turistic, fara doar si poate. „Strainii sunt mult mai interesati de Casa Poporului decat noi. Pentru ca foarte multi dintre romanii care ar putea sa vorbeasca despre Casa Poporului nu o fac, deoarece nu au discernamant critic, au muncit acolo, inca mai traiesc. Din aceasta cauza, strainii pot aduce critici mai usor”, spune Ioan Augustin. „Cladirea nu poate fi ignorata, insa trebuie privita si cu trecutul ei care te cutremura”, arata arhitectul.
Acesta poate enumera o serie de utilitati pe care le-ar putea avea Casa Poporului, insa sustine ca niciuna nu ar trebui sa se confunde cu vreo insemnatate administrativa, cum propun anumite voci. „Asta mai lipseste! Sa se mute si guvernul acolo. Cladirea reprezinta trecutul comunist. Poate deveni un parc de distractie, un muzeu, mai degraba”, explica arhitectul.
(ANTI)PLEDOARIE
„A distrus un arhipelag de amintiri si sperante”
„Casa Poporului, proiect piramidal nascut din imaginatia maladiva a unui dictator megaloman, narcisist si paranoic, este tocmai simbolul vointei acestuia si a clicii de sicofanti care il inconjura de a permanentiza controlul absolut asupra unei populatii umilite, oprimate si timorate. Este o „minune” numai in sensul ca a distrus ceea ce parea indestructibil: frumusetea centrului istoric al Bucurestiului si un arhipelag de amintiri, nostalgii, atasamente si sperante. Expresie a prostului-gust caracteristic pentru stalinistii de pretutindeni, combinatie de kitsch grandilocvent si topenie pseudopatriotica, cladirea este opusul a ceea ce arhitectura contemporana cultiva si pretuieste: spiritualitate, eleganta, suplete, inventivitate, rafinament. Nu intamplator, fotografia acestei lugubre „catedrale a totalitarismului” se gaseste pe coperta cartii mele „Stalinism pentru eternitate: O istorie politica a comunismului romanesc” (Polirom, 2005)”.
FISA TEHNICA
Mai mare decat piramida lui Keops Dimensiuni. Are o suprafata desfasurata de 330.000 de metri patrati, 86 metri inaltime si 92 metri sub pamant. Are 12 niveluri la suprafata si alte opt subterane. Cladirea aduna peste 1.000 de incaperi, iar un tur pentru vizitatori cuprinde doar 4% din totalul cladirii.
Unicitate. Palatul Parlamentului, cunoscut inainte de 1989 ca si Casa Poporului, este cea de-a doua cladire administrativa din lume ca marime. Este intrecuta de cladirea Pentagonului, din Washington DC.
Din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 de metri patrati ai sai, se afla pe locul trei in lume, dupa cladirea de asamblare a rachetelor spatiale de la Cape Canaveral din Florida si dupa piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Depaseste cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt. Valoare. Nu se cunoaste suma exacta care a fost investita in constructie pana la aceasta data. Pana in 1989 se pare ca s-au cheltuit peste un miliard de dolari.
Pentru realizarea ei s-au folosit: 1.000.000 metri cubi de marmura, 5.500 tone ciment, 7.000 tone otel, 20.000 tone nisip, 1.000 tone bazalt, 3.500 metri patrati de piele, 200.000 metri cubi de sticla. La constructie au fost trimisi la munca aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat trei ture, 24 ore pe zi. Notorietate. Casa Poporului a devenit renumita pentru controversele pe care le-a starnit de cand a fost proiectata. Trecutul cladirii aduce in discutie distrugerea unei bune parti din vechiul Bucuresti.
Considerata drept dovada megalomaniei dictatorului Nicolae Ceausescu, inspirata din arhitectura comunista a Coreei de Nord, cladirea a atatat imaginatia expertilor in privinta folosirii ei.
S-au vehiculat idei de la adunarea tuturor universitatilor bucurestene sub acelasi acoperis, la un „Disneyland al comunismului”, de la un muzeu, la cladire administrativa. In prezent, aici functioneaza Parlamentul Romaniei.
VOX POPULI „E prea matahalos, asa... Prea mare parca. Ce sa adaposteasca? Doar parlamentarii aia care sunt acum acolo? Ceausescu l-a construit cum a vazut el in Coreea, grandios, totalitarist... Nu-i nici o minune” - Ilie P., 51 de ani, Bucuresti
„Eu vin aici, in parcul asta de langa palat, ca-mi place, e liniste si e frumoasa si vederea. E frumoasa Casa Poporului si reprezinta centrul Capitalei. Sincer, chiar daca l-a construit Ceausescu, nu e un lucru rau. Eu, din cate am mai vorbit cu alti oameni, nici Ceausescu nu era un om rau” - Abadiana, 18 ani, Bucuresti
„E ceva caracteristic pentru romani, cred eu. L-am vizitat si am vazut cata marmura s-a folosit acolo. Cred ca e si o poveste frumoasa in faptul ca omul care a inceput sa-l construiasca nu l-a mai terminat. Dar daca ar vrea guvernul de la mine din tara, din Olanda, sa faca asa ceva, probabil ca as intreba: „Hei, ce faceti? Ati innebunit?”„ - Merko, 28 de ani, Olanda
Cititi si:
Biserica Densus, un templu romanesc
Cuibul de vulturi al Corvinilor
Cetatea care traieste si astazi Ateneul, bijuteria pentru care romanii au dat cate un leu
Pelesul, blazonul regal al Romaniei
Casa Poporului, "vedeta" controversata
Crucea si spada sasilor Cititorii propun alte posibile "minuni" Votati simbolurile care ne reprezinta