Grigore Cartianu: "Securistii de la "Ziua" se agita zadarnic. Libertatea joaca in favoarea noastra, a oamenilor liberi."
Unul dintre proastele obiceiuri ale noastre, ale ziaristilor, este sa constatam, din cand in cand, ca presa are o credibilitate discutabila. Si sa ne plangem ca asa si pe dincolo, cand adevarul este unul singur: presa are imaginea pe care o merita. Aceasta imagine rezulta din interferenta talentului si a onestitatii a 90% dintre ziaristi cu ticalosia si jocurile murdare facute de ceilalti 10%. Necazul e ca intre cei 10% se regasesc si unii sefi de gazete, a caror influenta extinde cangrena la dimensiuni periculoase. Atata vreme cat pe tarabe vor exista ziare purulente, experte in intoxicare si santaj, n-are rost sa deplangem credibilitatea presei. Putem vorbi cel mult despre credibilitatea unui ziar sau a altuia, a unei emisiuni sau a alteia, a unui gazetar sau a altuia, nu a presei in general.
Colegii de la „Cotidianul” au facut, recent, o dezvaluire de zile mari: academicianul-turnator Constantin Balaceanu-Stolnici, mentorul ziarului „Ziua”, a furnizat Securitatii inclusiv o schita cu planul casei lui Vlad Georgescu, fost director al postului de radio anticomunist Europa Libera. In nota informativa intocmita in 1984 pe baza delatiunii lui Balaceanu-Stolnici, pe care Vlad Georgescu l-a primit in locuinta sa din München, se mentiona: „Masina lui Vlad Georgescu este un BMW care reflecta standardul ridicat al nivelului sau de trai. Locuinta sa se gaseste intr-un cartier rezidential modern din estul orasului, intr-un bloc cu aspect relativ luxos. (...) In dreapta nisei, dincolo de usa antreului, se afla o usa care se deschidea in camera copilului”. Legand vizita si notele informative ale lui Balaceanu-Stolnici de moartea suspecta a lui Vlad Georgescu in 1988 (urmare a unui cancer galopant), „Cotidianul” a titrat: „Balaceanu-Stolnici, complice la asasinatele de la Europa Libera”. Amanunt important: in 1987, Vlad Georgescu fusese avertizat de un general de Securitate: „Daca difuzezi „Orizonturi Rosii”, cartea lui Pacepa, vei fi lichidat in mai putin de un an!”.
De ce am mentionat acest episod? Pentru ca Balaceanu-Stolnici, turnatorul odios, este mentorul unui ziar care colcaie de securisti. La „Ziua”, si directorul (Sorin Rosca Stanescu), si redactorul-sef, si cativa editorialisti au facut pactul cu diavolul. Partea proasta e ca unii dintre ei nu s-au schimbat nici dupa caderea dictaturii si, teoretic, desfiintarea institutiei represive numite Securitate. Diversionisti redutabili, acestia continua si azi sa-si injecteze otrava in societatea romaneasca. Atunci cand cineva le sta in cale ori le da in vileag porcariile, securistoizii il acopera cu un potop de minciuni si invective. Nimeni nu trebuie sa scape nemaculat. Tactica are un scop abject: crearea impresiei ca toti sunt la fel. Ca Balaceanu-Stonici, ca Rosca Stanescu, ca multi altii de la „Ziua”.
Cand i-au deranjat unele pareri ale filosofului Gabriel Liiceanu, l-au facut imediat „Liicheanu” si l-au tratat ca pe un infractor de drept comun. Din motive similare, Horia-Roman Patapievici a fost descris drept un vampir al finantelor. Ziaristului Dan Tapalaga i-au inventat declaratii folositoare scopurilor lor mizerabile. In drum spre redactie, intre doua statii de metrou, am aflat personal, din „Ziua”, ca sunt marele rechin al tranzitiei din Romania. Doar Securitatea mai reusea sa rastoarne lucrurile intr-un asemenea hal, amestecand adevarul cu minciuna!
Acesti tortionari ai adevarului au o tehnica diabolica, bazata pe o ticalosie desavarsita. Ceea ce fac ei poate fi numit Experimentul Intoxicarea. Un fel de ecou peste decenii al Fenomenului Pitesti, monstruozitatea ticluita de generatia securistilor stalinisti. Filosofia distrugerii e aceeasi, doar metodele au fost adaptate vremurilor. Atunci, in intunecosii ani 1949-1951, elitele si „reactionarii” erau striviti fizic, prin „reeducare”. Acum, in Romania democratica, elitele si „reactionarii” sunt bagati intr-un malaxor puturos si improscati cu jeturi de minciuni. Scopul nu mai este zdrobirea oaselor, precum in anii instaurarii comunismului in Romania, ci zdrobirea autoritatii lor publice, pentru ca, in final, sa poata fi izbiti cu intrebarea nimicitoare: pai, tu vorbesti, care ai fost implicat in atatea scandaluri de presa?!
Un instrument esential al acestei diversiuni profesioniste este crearea confuziei intre termenii presa si instrument de presa. Presa - ceea ce ne straduim sa facem noi, ziaristii - are ca scop informarea cititorilor. Instrumentul de presa - ceea ce fac ei, tortionarii scrisului - este folosit pe post de vana de bou. In cazul de fata, „Ziua” - aceasta „Romania Mare” cu aparitie cotidiana - nu functioneaza ca ziar, ci ca instrument de presa. Un instrument manipulat de un nucleu dur de securisti care, dupa zgaltaiala din decembrie ‘89, s-au trezit cu democratia pe cap. Aceste moluste morale s-au adaptat la noua situatie precum rapitorii care, dupa ce au vietuit milioane de ani in apa, si-au continuat existenta pe uscat, devenind reptile. Le-au crescut picioare, dar nu si-au pierdut prostul obicei de a sfarteca orice alta vietate. Asa si securistii nostri: au invatat sa respire aerul libertatii, dar nu s-au convertit la democratie, ci au infestat-o cu vechile lor deprinderi.
In ultima vreme am avut o placere sadica: i-am privit atent in ochi, prin intermediul fotografiilor si al imaginilor TV, pe Rosca Stanescu si pe Balaceanu-Stolnici. Credeti-ma, n-a fost in zadar: am avut senzatia ferma ca privesc in ochi Securitatea!
Si am mai simtit ceva: oricat ar incerca securistii secolului XXI sa impiedice aflarea adevarului recurgand la intimidare, eforturile lor sunt inutile. Tranzitia asta confuza a format totusi destule constiinte libere, pentru care nu exista nici compromis, nici frica!
Daca s-au gasit romani care sa-i infrunte pe tortionarii securisti in anii infernali ai comunismului, acum e floare la ureche sa-i infrunti pe tortionarii securisti ai scrisului. Libertatea joaca in favoarea noastra, a oamenilor liberi.