Pentru publicarea albumului „Coreea de Nord, un lagar cât o tara”, corespondentul de război a bătut palma cu una dintre cele mai mari edituri din Seul. Traducerea titlului nu s-a făcut însă exact
„Coreea de Nord, un lagar cât o tara”, de Adelin Petrisor a fost tradus in coreeana si lansat astazi la Seul cu titlul „A Weekend in Pyongyang, North Korea”. Albumul aparut in editie bilingva, coreeana-engleza, a fost tradus de Virgil Mihai Tataru, si publicat de una dintre cele mai mari edituri din Seul, Hollym Publishing.
„E mai greu de înțeles pentru noi chestile asta corecte din punct de vedere politic. Noi nu stăm acolo, ei stau acolo și sunt multe sensibilități pe care trebuie să le respecți. În rest, numic nu s-a mai modificat. Cum mine s-a semnat un contract cu editura sud-coreană, care este una dintre cele mai mari din Coreea de Sud, pentru apariția pentru ediția tradusă în coreană și engleză. Ei au vrut un titlu mai moale și mi se pare normal, pentru că dinăuntru problema arată altfel. Ei au tot felul de sensibilități în regiune. Și le respect alegerea”.
„În Coreea de Nord nu am mai călcat din 2012, dar am fost în Coreea de Sud în urmă cu un an. Diferențele sunt de la cer la pământ. E ca și cum ai trece din Evul mediu în secolul 21. În Coreea de Nord au probleme cu oamenii, cu nutriția... au avut foamete foarte mare.... economia e praf, PIB-ul pe cap de locuitor e de până în 2.000 de dolari. În partea cealaltă, venitul pe cap de locuitor e uriaș, iar Coreea de Sud e o țară superdezvoltată, cu industrie și agricultură puternice”, mărturisește Petrișor. Coreea de Nord, un lagar cit o tara, aparut la Editura Polirom in 2012, cu o prefata semnata de Catalin Tolontan, cuprinde fotografii ce au obtinut premiul „Editorial Non-pro”, International Photography Awards si au fost nominalizate la „Discovery Of The Year”, Lucie Awards 2012.
Coreea de Nord, un lagar cit o tara reprezinta un avertisment privind riscul de a repeta greselile istoriei, asa cum marturiseste Adelin Petrisor in deschiderea volumului: „Contactul cu tara lui Kim a fost, asa cum ma si asteptam, dur. Am intilnit imagini familiare: cozi la magazine, strazi uriase aproape pustii, cladiri faraonice. La fiecare colt de strada, din difuzoare se auzeau discursuri mobilizatoare, iar bannerele uriase contineau doar sloganuri ale propagandei partidului unic... Imaginile orwelliene mi-au dat fiori si m-au facut sa ma gindesc ca asa ar fi aratat Romania daca nu ar fi existat decembrie 1989”.