Un roman publicat la sfârşitul secolului al XIX-lea descrie în amănunt un naufragiu identic cu cel al celebrului transatlantic.
Cu 14 ani înainte de naufragiul celui mai renumit vas al epocii, în 1898, bine-cunoscutul scriitor american Morgan Robertson a descris, în romanul „Futility, or the Wreck of the Titan“ („Superficialitate sau Epava lui Titan“), catastrofa unui transatlantic de lux care, aidoma Titanicului, se izbeşte de un aisberg şi provoacă moartea a numeroşi pasageri. Dar între naufragiul din roman şi cel real există mult mai multe similitudini, care cu greu pot duce cu gândul doar la o simplă coincidenţă. Nave „de nescufundat“
Nu doar scufundarea propriu-zisă a lui „Titan“ a ucis majoritatea călătorilor, ci şi numărul mic de bărci de salvare pe care le-au avut la dispoziţie. Motivul acestei nepăsări? La vremea ei, nava a fost considerată cea mai sigură - „de nescufundat“, aşa cum apreciau constructorii - graţie compartimentelor despărţitoare din cală, care puteau fi inundate parţial, în momentul unei coliziuni, fără ca apa să poată pătrunde în totalitate în cala vaporului. Aşa că ambii armatori - şi cel fictiv, şi cel al Titanicului - au luat decizia de a le dota cu minimum de bărci prevăzut de lege. Adică 24 pentru Titan şi 20 pentru Titanic. În situaţia unui accident, bărcile de salvare puteau prelua cel mult 500 de pasageri, în ambele cazuri. O catastrofă anunţată
La 14 ani de la apariţia nuvelei, marţi, 16 aprilie 1912, „New York Times“ anunţă naufragiul Titanicului. Ca şi în cazul lui Titan, bărcile de salvare s-au dovedit prea puţine, din acelaşi motiv invocat în romanul lui Robertson. Aceleaşi probleme au fost şi în cazul compartimentelor despărţitoare.
Atât în roman, cât şi la Titanic, cineva a uitat să izoleze compartimentele despărţitoare, apa inundându-le şi pe cele rămase neatinse în urma impactului cu aisbergul. Numărul de supravieţuitori diferă, totuşi. Dacă de pe Titanic au fost salvaţi 705 pasageri, de pe Titan n-au scăpat decât 13.
Numai că, şi la 110 ani de la apariţia romanului „Futility“, multitudinea de coincidenţe între naufragiul imaginar al lui Titan şi cel real, al Titanicului, încă îi mai face pe mulţi să creadă că Robertson a fost mai mult decât un vizionar.
Naufragiul Titanicului nu a fost singura anticipaţie literară a lui Morgan Robertson. În 1905, în cartea „Submarinul Distrugător“, el vorbeşte despre un accesoriu prin care echipajul putea vedea ce se întâmplă la suprafaţa apei şi care se numea periscop. Dispozitivul respectiv a fost inventat trei ani mai târziu. O altă coincidenţă stranie poate fi constatată în povestirea „Dincolo de Spectru“, apărută în 1914. Robertson descrie aici un război între americani şi japonezi, care a început într-o lună de decembrie (ca şi în cel de-al Doilea Război Mondial), prin atacul japonezilor asupra trupelor americane staţionate în insulele Hawaii (atacul de la Pearl Harbour s-a produs 27 de ani mai târziu).