Agentul sef adjunct Ioan Coman, din Salistea de Sus, o localitate din judetul Maramures devenita oras in urma cu doi ani, are o amintire amuzanta: in primele zile la noul post a avut de-a face cu un cetatean care a reclamat ca l-a batut Dumnezeu.
Politistul a crezut ca omul e bolnav psihic si a vrut sa-l trimita la un spital de psihiatrie. „Apoi mi s-a explicat ca Dumnezeu e porecla unuia. Dupa ceva timp, m-am obisnuit cu poreclele lor. Altfel nu i-as putea deosebi”, spune agentul principal.
In Salistea de Sus, localitate dominata de numele de familie Po si Iuga, poreclele sunt o necesitate. Acest amanunt le-a dat mereu batai de cap autoritatilor. Pana cand Aurel Pop „a inventat” cartea de telefon in care, alaturi de nume, e trecuta si porecla abonatului. Lucrarea „Paginile lui Aurel” a ajuns, in 10 ani, la a treia editie.
Doctorita Gabriela Dromereschi spune, la randul ei, ca se foloseste foarte mult de porecle si, implicit, de carte. „A sasea parte dintre localnici poarta numele Iuga Vasile si o alta sesime - Iuga Ion. Faceti dumneavoastra o socoteala”, explica doctorita. Si primarul Stefan Iuga lauda utilitatea „Paginilor lui Aurel”: „Sunt extrem de multe nume identice, iar adresele s-au schimbat foarte des in ultimii ani datorita noilor constructii aparute”.
Invatatoarea pensionara Ileana Iuga spune ca oamenii isi mostenesc poreclele ori le capata in functie de meseria proprie sau a unuia dintre parinti. Altele vin in urma unor intamplari memorabile.
„Primarului ii zice Stefan Iuga din Laz, pentru ca acolo unde a locuit el se numeste Laz. Cei care sunt de-ai Lupului inseamna ca pe tatal sau bunicul lor l-a chemat Lupu. Aici, numele de botez Lupu este ceva obisnuit”, spune Ileana Iuga. „Mie mi se zice a Turcului, cu toate ca nu stiu sa fi avut turci in familie. Asa i-au zis si mamei, asa ca a Turcului am ramas si eu”, adauga ea.