Mircea Cartarescu: "Romania - o tara in care ministrii nu se comporta dupa alte legi decat dealerii de droguri de dupa blocuri".
N-am exultat de bucurie cand ministrul agriculturii liberal, Decebal Traian Remes, a fost infatisat intregii suflari romanesti primind un plic cu bani de la un alt fost ministru. N-a fost pentru mine decat confirmarea sumbra ca traim intr-o tara de banditi, o tara mafiotica, fara rusine si fara demnitate.
O tara in care ministrii nu se comporta dupa alte legi decat dealerii de droguri de dupa blocuri. O tara in care oamenii cinstiti mai pot fi aflati doar intre cei fara conturi si casoaie, cei care abia se descurca de la o luna la alta. Ce mizerie de vremuri am apucat sa traim! Dupa ce am scapat de dictatura, dupa ce am crezut ca putem respira liber!
Mai mult, ce dezamagire crunta ca raul national nu vine doar de la PSD si Iliescu, cum am crezut timp de un deceniu, ci si de la cei in care crezuseram pana atunci ca in sfanta Evanghelie. Nu mi-am racit eu gura timp de zece ani in favoarea singurului partid care mi se parea demn sa conduca Romania, Partidul National Liberal? Nu i-am criticat permanent pe democrati in favoarea acelorasi liberali in cadrul aliantei D.A.?
Cineva imi scria deunazi pe forum: „Lovesti, ca si Eminescu, in liberali, cuprins de aceeasi orbire”. Dincolo de comparatia flatanta si total nemeritata, nu este deloc adevarat. De fapt, cu liberalii traiesc un vis urat. Nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Imi spuneti: toti sunt la fel, din toate partidele, toti iau mita, toti se-ngrijesc doar de averile lor obscene, de viloaiele si Rolex-urile si Rolls-Royce-urile si top-modelele lor, de cretinismul si scarbosenia din capetele lor de oameni fara suflet, fara valori spirituale si fara onoare.
O fi asa, dar la liberali nu m-am asteptat. Ei insemnasera pentru mine singurul nucleu progresist din Romania ultrastangista si reactionara. Initial am scris elogios chiar si despre Tariceanu si guvernul sau, pana cand si-au aratat fata adevarata. Azi vede toata lumea, din nefericire, rusinea uriasa a acestui guvern, combinatia de aservire, incompetenta si ticalosie oplosita de primul-ministru Tariceanu in cabinetul sau.
Astazi suntem iarasi nominalizati intre primele doua-trei tari din Europa in care coruptia e mai departe totala, in care justitiei i se pun piedici mai mari decat in timpul guvernelor PSD, in care fondurile europene nu sunt absorbite sau sunt absorbite rau, in care educatia e in criza, sanatatea e in criza, justitia e in criza, totul e-n criza. Suntem din nou, ca acum multi ani, sub amenintarea a tot soiul de clauze. Am devenit din nou, dupa ce parea ca ne redresaseram putin, oaia neagra a Europei.
Nu sunt eu de vina pentru toate acestea, oricit de „orbit” as fi, alaturi de marele meu inaintas. Nu fiindca m-a platit Basescu (ce rusine sa poti gandi astfel) mi-am schimbat eu parerea despre liberali si despre Tariceanu. Va spun cu cea mai mare sinceritate ca as fi preferat sa-i elogiez astazi, as fi preferat sincer sa avem un guvern decent, competent si performant, chiar si compus doar din liberali. Dar o spun azi asa cum am spus-o ieri despre PSD: e mare nevoie de liberalism in Romania, dar nu de cel putred de azi.
O parte dintre liberali s-au separat de PNL si formeaza acum PLD. Ei n-au deocamdata o vizibilitate prea mare si au avut o problema cu Mona Musca, dar sentimentul meu e ca viitorul liberal e al lor, caci ceilalti sunt atat de manjiti in clipa asta, ca nicio apa nu-i mai poate spala. Nicolaescu, Adomnitei, Chiuariu, Remes si mai toti ceilalti au ajuns un simbol al agoniei morale a unui partid altadata glorios.
Ce se va-ntampla acum cu Decebal Traian Remes, de mai multe ori ministru, om de baza in guvernul Tariceanu? Pai, dupa cum merg lucrurile in justitia lui Chiuariu, colegul sau, probabil nimic. Ati vazut vreodata vreun mare corupt, chiar dovedit pana-n panzele albe, care sa faca macar un minut de puscarie sau sa i se confiste macar un euro din avere?
N-am vazut si nici nu vom vedea. Nu sunt insetat de sange, dar justitia de azi mi se pare chiar o gluma proasta: chiar asa, nimeni nu e condamnat, niciodata, pentru nimic? Chiar ajunge sa am cateva milioane ca sa ma ridic ca un balon deasupra legii? Nu ne e rusine sa avem numai ticalosi deasupra noastra?
Nu se gasesc intre milioane de romani cateva sute de insi cinstiti care sa umple o sala de parlament? Am ajuns la o exasperare pe care numai la inceptul anilor ‘90 o mai simteam. Numai atunci ma gandeam sa las totul balta si sa ma car unde si-a-ntarcat dracul copiii, doar sa nu mai aud de frumoasa noastra tarisoara.
Si iata-ne din nou de unde-am plecat....si-n acest timp, sub aceste vremuri, optzeci de oameni care-au ales inca din tinerete o viata de singuratate, saracie si fericita creativitate s-au adunat la Sibiu ca sa-si citeasca poeziile. Sunt oamenii cei mai curati din Romania de azi. Sunt si cei mai bogati, dar nu-n vile si-n conturi de banca. Pentru ca exista multe Romanii, si nu toate sunt pestilentiale. Pentru ei, pentru colegii mei care scriu de-o viata poeme, cu idealism si generozitate, ca niste doctori fara arginti, incerc, inca, sa traiesc aici mai departe.