Pe vremuri, când se adopta Strategia de Apărare a Țării se organizau conferințe, documentul era dezbătut îndelung în presă. Acum, cu ochii pe ”păcatele tinereții liberale”, adoptarea ei în ședința de Guvern de miercuri a trecut aproape neobservată. De altfel textul stă pe site-ul MapN, pentru dezbatere publică, încă din 19 mai!
De ce nu a trecut prin Guvern din 29 mai, când se împlinea termenul de 10 zile pentru promovarea de propuneri de modificări, până în 11 august? Nu există o explicație logică, poate doar absența urgenței în adoptarea unei hotărâri care să statueze strategia.
Nimeni nu explică nimic.
La capitolul amenințărilor asupra securității României găsim câteva elemente interesante, care puteau fi promovate în spațiul public, dar o facem noi, folosind chiar pagina, din cele 11 ale documentului devenit de ieri oficial, dedicată subiectului.
Lecturați-l în original, urmând să facem câteva observații:
Prima constatare este că amenințarea unui atac armat propriu zis asupra țării noastre nu este exclus complet, dar riscul este la un nivel minim. Amenințarea, atâta câtă e, vine, ca și viscolul, de la Est.
Un alt risc este criza economică, având potențial de a dicta reduceri la bugetele de apărare, o chestiune care este deja discutată în anumite cercuri.
Lipsa coeziunii, solidarității sociale este și ea văzută ca un risc militar, ceea ce e iar interesant și inedit pentru o țară condusă preponderent de civili.
Amenințarea terorismului ”importat” prin valurile de migranți, o problemă de actualitate în ultimii cinci ani, deși, față de alte perioade, atacurile teroriste s-au limitat la agresiuni cu arme albe, comise de ”lupi singuratici”, radicalizați prin intermediul internetului.
Pentru prima oară se vorbește de amenințări cu arme de distrugere în masă, mai ales că incoerența politicienilor de vârf din alte țări, care ”dau tonul” în NATO și UE, a dus la instabilitatea unor acorduri internaționale pe această temă.