În timp ce sârbii, îmbrăcaţi în haine "de duminică", şi-au demonstrat măiestria în cosit, românii şi-au prezentat utilajele de fier şi au ţinut discursuri în limbaj de lemn.

Caravana internaţională a secerişului a început, marţi, în Serbia, pe un lan mănos din regiunea Vojvodina, şi a trecut apoi graniţa, în satul Grabaţ, de lângă Jimbolia, judeţul Timiş.

Anul acesta, caravana sârbească este deja la cea de-a patra ediţie consecutivă şi e prima dată când ajunge şi în România, printr-un parteneriat între Camerele de Comerţ din Timişoara, Zrenjanin şi Novi Sad.

Reporterii EVZ au surprins particularităţile celor două faţete ale festivalului. În Serbia, oamenii s-au mobilizat cu mic, cu mare şi, îmbrăcaţi în straie populare de sărbătoare, au venit să-şi demonstreze măiestria tradiţională în privinţa cositului.

De cealaltă parte a graniţei, românii au improvizat un fundal adecvat pentru sărbătoarea secerişului. La marginea lanului de grâu au adus nişte combine John Deer nou-nouţe, iar de pe un podium improvizat, acoperit cu ceva nedefinit, imitând catifeaua roşie, oficialii români şi-au ţinut cuvântările, într-un limbaj de lemn presărat cu expresii de genul "onorată asistenţă".

Şi nici vorbă de vreun ţăran ieşit pe câmp la seceriş, aşa cum s-a întâmplat la sârbi.

ROMÂNIA

Sărbătoare cu discursuri oficiale şi fără seceriş

Jimbolia. Caravana po poseşte pe proprietăţile a doi cunoscuţi producători locali. Gospodarii veniţi de peste graniţă au fost cinstiţi cu apă minerală şi ceva umbră, până ce s-au adunat oficialităţile, pe un podium, în câmp, acoperit cu catifea roşie.

Discursurile presărate cu expresii consacrate ale limbajului de lemn sunt scurtate de soare şi se încheie cu o veste negativă: "Grâul are o umiditate peste 18%, nu putem recolta". Motiv pentru care, în loc să admirăm ţăranii recoltând, ne uităm lung la utilajele nou-nouţe şi pornim spre localul pe a cărui terasă ar trebui să continue sărbătoarea secerişului.

Muzica, pălinca, vinul şi bucatele sunt româneşti, în timp ce pâinea, sub forma unor ciuperci uriaşe, au fost adusă de vecinii de peste graniţă.

ROMÂNIA. Podium improvizat, autorităţi şi steaguri dărâmate de vânt

SERBIA

Cea mai harnică echipă de secerători

Vojvodina. Pe tarla, zeci de baloţi imenşi, rotunzi au fost transformaţi în mese ale abundenţei, cu pâini de peste cinci kilograme, crescute ca nişte ciuperci uriaşe, cu brioşe cu se minţe şi alte delicatese. Fete din sat, îmbrăcate în port popular, ne îmbie "cola, piva, voda".

Startul caravanei recoltei se dă la portavoce. Pe remorca unui tractor, autorităţi române şi sârbe iau cuvântul. Ai noştri transmit saluturi şi felicitări, sârbii nu pierd ocazia de a-şi spune oful şi nemulţumirile faţă de guvernanţii.

Spiritele rele, alungate cu biciul

Imediat după discursuri, pre otul ortodox sfinţeşte grâul, iar ţăranii, câţiva tineri îmbrăcaţi în port popular, oficialităţile şi oaspeţii încep dansul.

Alături, două familii din Muszlya, bărbaţii în nădragi albi, largi, cu teaca pentru piatra de ascuţit secera atârnată la chimir, încep recoltarea după metoda tradiţională. Au un fel de coase cu greble ataşate. Alături, femeile taie spicele cu secera, iar nepoţeii, îmbrăcaţi şi ei în straie populare, ajută la legarea snopilor.

Janos Szetek, unul dintre bărbaţi, pocneşte din bici să alunge spiritele rele. Echipa lui de secerători e recunoscută drept una dintre cele mai harnice din Voivodina.

În timp ce oaspeţii sunt trataţi cu foetaje umplute, mezeluri şi iaurturi în căni de lut, în cealaltă parte a tarlalei, combinele Claas intră în lan, lăsând în urma remorcii în care aruncă boabele decorticate, un nor de teci uscate. Peisajul începe să semene cu un câmp de luptă în care spicele sunt biruite instant.

SERBIA. După seceriş, localnicii şi-au tras sufletul la marginea lanului