CAP-urile lăptarilor sau drumul laptelui de la badea Ghiță la tanc

Ministerul Agriculturii prelungeşte până pe 15 mai 2014 termenul de depunere a cererilor de sprijin pentru asociaţiile de crescători de vaci care vor să cumpere tancuri de răcire.

De la 1 ianuarie 2014, producătorii nu mai au voie să vândă lapte crud decât dacă obţin avize sanitar-veterinare care să ateste calitatea acestuia. Un aviz costă circa 80 de lei, sumă pe care foarte puţini dintre ţăranii cu două-trei vaci în curte şi-o permit. Însă, dacă se asociază, pot vinde laptele în grup către procesatori, cu profit. Dar respectarea cerinţelor de igienă a mulsului nu este suficientă. Laptele trebuie răcit rapid şi păstrat în tancuri de răcire. Aceste echipamente sunt prea scumpe pentru majoritatea micilor proprietari de vaci. Un tanc de 100 de litri costă circa 1.500 de euro. Guvernul a decis să vină în sprijinul micilor producători. Cine ia banii Dacă ţăranii cu cel mult cinci vaci formează o asociaţie la nivel de comună, pot primi circa 5.000 de euro pe asociaţie pentru a cumpăra tancuri cu o capacitate de maximum 1.000 de litri. Cererile se depun la APIA. Intenţia bună a autorităţilor a fost umbrită de termenul scurt în care trebuia înfiinţată şi asociaţia şi parcurse procedurile legale pentru obţinerea banilor. Termenul iniţial era stabilit pentru 30 decembrie 2013. Printr-un proiect de hotărâre, care va ajunge în curând pe masa Guvernului, Ministerul Agriculturii vrea să îl prelungească până pe 15 mai 2014. Riscul asocierii Fiecare membru al asociaţiei va mulge laptele şi îl va depozita în tancul de răcire, de unde va fi preluat de procesator. Din tanc va fi luată o probă, pentru laborator. Dacă rezultatele vor arăta că laptele nu e bun, vor fi luate probe de la fiecare producător. Cel găsit vinovat "va trebui să acopere şi pierderile celorlalţi membri ai asociaţiei în contul laptelui nevândut către procesator şi costul analizelor suplimentare", a declarat, pentru EVZ, Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine. Asocierea este singura şansă a micilor producători de a rămâne pe piaţă, deoarece procesatorii nu vor să cumpere cantităţi mici de la ferme răspândite pe ici-colo. Dacă vor putea prelua cantităţi mari de la o asociaţie, vor oferi şi preţuri mai bune pentru lapte.