Recunosc cinstit că mă gândesc de multă vreme să scriu despre cum se face justiție în Occident. N-am făcut-o, pentru că m-am temut că articolul meu ar putea fi considerat o pledoarie în favoarea lui Liviu Dragnea.
Recunosc cinstit că mă gândesc de multă vreme să scriu despre cum se face justiție în Occident. N-am făcut-o, pentru că m-am temut că articolul meu ar putea fi considerat o pledoarie în favoarea lui Liviu Dragnea.
Acum, că fostul lider al PSD a dispărut de pe scena publică, iar partidul său se dezintegrează rapid sub conducerea înțeleaptă a doamnei Viorica Vasilica, mă simt dezlegat de orice obligație. N-am să mai vorbesc, totuși, despre subiectele care m-au șocat de-a lungul ultimelor luni în Occident(sentința instantanee împotriva activistului de dreapta Tommy Robinson, sentințele simbolice date imigranților în cazuri de viol sau condamnarea unor oameni obișnuiți pentru crima de a denunța politicile guvernamentale în privința imigrației), ci despre un caz de actualitate dintr-o țară mai apropiată de standardele României. E vorba, așadar, de Brazilia și de una dintre cele mai impresionante cruciade anticorupție din istoria acestei țări-Operațiunea „Car Wash”.
Ancheta federală, declanșată în urmă cu cinci ani, a scos la iveală o întreagă rețea de corupție formată din politicieni și înalți funcționari ai statului. În total, 429 de persoane au fost urmărite penal și 159 condamnate. Se părea că lupta anticorupție va înregistra un succes de proporții în Brazilia. Numai că, încet-încet au început să apară și altfel de informații, mai puțin încurajatoare. Iată ce scrie Vanessa Barbara în influenta publicație The New York Times”: ”De la început, operațiunea Car Wash a recurs la proceduri discutabile, cum ar fi folosirea arestărilor preventive pentru a forța confesiunile celor anchetați. Mai mult, ancheta se baza prea mult pe târgurile generoase oferite de procurori celor care își mărturiseau faptele. Dar toate aceste nereguli nu păreau atât de grave încât să arunce o lumină nefavorabilă asupra eforturilor de a pune capăt corupției”. După un timp, însă, au început să apară și alte probleme. Pe 9 iunie anul curent, site-ul de știri The Intercept Brasil a început să publice o serie de informații care puneau la îndoială buna credință a principalilor actori din această anchetă. Jurnaliștii de la The Intercept Brasil nu făceau altceva decât să publice fragmente dintr-o uriașă arhivă de mesaje de pe Telegram, arhivă primită de la o sursă anonimă. Mă veți întreba, mai mult ca sigur, ce legătură ar putea să existe între mesajele schimbate pe Telegram și corectitudinea anchetei anticorupție. Foarte simplu – schimbul de mesaje avea loc între, țineți-vă bine, procurorii federali și principalul judecător al dosarului „Car Wash”, Sergio Moro.
Mesajele dovedeau că domnul Moro își depășea deseori rolul de judecător (care, în teorie, ar trebui să fie imparțial) și acționa de parcă ar fi fost angajat consilier al procuraturii. Nu numai că oferea consultanță strategică procurorilor cu privire la ordinea în care trebuie declanșate diferite faze ale anchetei, dar dădea sfaturi și în ceea ce privește documentele și cererile care trebuie depuse la dosar. Judecătorul se implica, de asemenea, și în ce privește accelerarea sau, după caz, tergiversarea unor procese disjunse din dosarul principal. Mai mult, Moro le transmitea informații procurorilor despre potențiale noi surse de informații, îi certa când întârziau cu descinderile și le dezvăluia deciziile sale înainte de a le anunța public. Revelațiile presei despre modul (să nu spun halul) în care se duce lupta anticorupție în Brazilia aruncă o lumină cu totul nouă asupra condamnării fostului președinte Luiz Inácio Lula da Silva în 2017. Politicianul de stânga, care a condus țara din 2003 până în 2010, este și în prezent în închisoare, condamnat pentru corupție și spălare de bani. Sentința dată i-a blocat, evident, lui Lula da Silva o nouă candidatură la funcția supremă în stat într-un moment în care sondajele îl dădeau în fruntea cursei. De altfel, în treacăt fie spus, faimosul filosof american de stânga Naom Chomsky susține cu tărie că Lula este „cel mai proeminent prizonier politic din lume” și că autoritățile încearcă prin orice mijloace să-l împiedice să-și spună propria versiune a poveștii. Și mesajele publicate de The Intercept Brasil confirmă această supoziție a lui Chomsky. Procurorii au discutat despre strategii destinate a-l împiedica pe da Silva să dea interviuri din închisoare înainte de alegeri, deoarece acest lucru ar fi putut să-l ajute pe candidatul Partidului Muncitorilor. Dar ce mai contează puțină poliție politică, în condițiile în care judecătorul Moro acționa în flagrantă opoziție cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, refuzând inculpaților dreptul ”la o audiere corectă și publică în fața unui un tribunal independent și imparțial"? De altfel, nici Codul de procedură penală al Braziliei nu a părut să-l impresioneze prea mult pe judecător, cel puțin în ceea ce privește obligațiile sale de a fi un „arbitru neutru” și de a nu acorda „consultanță” vreuneia din părțile implicate într-un dosar. Foarte ciudat este faptul că, la început, nici procurorii care conduc Operațiunea Car Wash, nici judecătorul, nu au negat autenticitatea mesajelor. Cei implicați au afirmat la unison că "nu există niciun semn de anomalie” și și-au exprimat dezamăgirea că nu pot afla cine le-a violat secretul corespondenței. Apoi, strategia s-a mai schimbat. Judecătorul Moro a început să pună la îndoială autenticitatea unor mesaje, care, în opinia sa, ar fi putut fi manipulate. Într-o încercare disperată de a împăca și capra și varza, judecătorul Moro a declarat la audierea din Senat: "chiar dacă este autentic, este absolut legal. Nu există nicio problemă cu acest tip de afirmație. Dacă acest mesaj este complet autentic. Cum am spus! Nu-mi amintesc de acum trei ani dacă aș trimite un mesaj de această natură". Dezvăluirile făcute de The Intercept Brasil au creat un uragan în Brazilia. Avocații lui Lula da Silva au făcut apel la Curtea Supremă și au cerut rejudecarea pe motiv că judecătorul n-a fost imparțial. Totuși, deși de la apariția șocantelor dezvăluiri a trecut o lună, autoritățile întârzie să ia vreo măsură. Oare, așa cum se întreabă Vanessa Barbara în articolul ei din New York Times, autoritățile nu mai știu încotro s-o apuce după ce s-a dovedit că și cruciații luptei anticorupție sunt murdari? Sau marea problemă este că, desigur cu totul întâmplător, judecătorul Sergio Moro a devenit, între timp, ministru al Justiției și Siguranței Publice în executivul noului președinte Jair Bolsonaro (vechiul adversar al lui Lula da Silva. Să nu mă înțelegeți greșit, n-am nicio simpatie pentru felul în care a făcut politică Lula da Silva, nici măcar nu susțin că ar fi nevinovat. Cred, însă, că ar fi avut și el dreptul, ca orice om de pe lumea aceasta, la un proces corect.