Cancerul şi diabetul, tratate cu „pilula vie“

Medicamentele create prin biotehnologie câştigă teren în faţa terapiilor clasice: 20% din piaţă este ocupată deja de acest gen de produse.

Medicamentele biotehnologice, create prin inginerie genetică din celule vii, vor putea fi folosite din ce în ce mai mult pentru tratamentul bolnavilor de cancer şi diabet din România. La noi în ţară există 13 medicamente de acest tip pentru cancer şi urmează să intre pe piaţă alte două molecule noi, chiar în acest an.

Este vorba despre pegfilgrastim şi panitumumab, medicamente care prelungesc viaţa bolnavilor depistaţi cu cancer şi combat efectele secundare care apar în urma chimioterapiei. Ultimul dintre aceste medicamente opreşte evoluţia cancerului de colon, chiar şi atunci când acesta a ajuns la metastază. Peste 50% din medicamentele în curs de dezvoltare se bazează pe biotehnologie, arată statisticile, tehnica fiind folosită şi în tratarea altor boli grave, cum ar fi diabetul de tip 1 sau hepatitele. Produse-ţintă care ating punctul slab Medicamentele biotehnologice sunt realizate cu ajutorul unor celule recoltate din organisme umane sau animale şi nu prin procedee chimice cum se întâmplă în terapiile clasice. Medicii oncologi sunt încântaţi de faptul că şi-ar putea trata pacienţii prin astfel de terapii inovatoare, însă apreciază că doar un segment restrâns de pacienţi vor avea acces la aceste tratamente.   „Este bine că pătrund medicamente noi, dar acestea sunt foarte scumpe, iar Ministerul Sănătăţii nu caută noi modalităţi de finanţare. De multe ori, sunt aprobate medicamentele create prin biotehnologie, care au intrat deja pe lista de compensate, dar oficialii uită să trimită banii şi stăm cu hârtiile pe masă“, critică sistemul oncologul Florin Băcanu, de la Spitalul „Sf. Maria“, din Bucureşti. Specialistul spune că a prescris astfel de medicamente bolnavilor pe care îi tratează, deoarece ele îi puteau ajuta să-şi refacă globulele albe din organism, distruse prin chimioterapie.

„Erau pacienţi ale căror tumori scădeau, datorită chimioterpiei, dar care deveniseră foarte sensibili, fiindcă globulele albe le scăzuseră de la un număr de 5.000 la 500“, explică medicul.

Cu ajutorul medicamentelor obţinute prin biotehnologie, pacienţii se pot recupera foarte bine şi pot fi protejaţi de infecţii. Aceste produse pot corecta, de asemenea, anemia care apare în urma şedinţelor de chimioterapie. „Cel mai important este că aceste medicamente sunt produse-ţintă, care «nimeresc» exact punctul slab din celulele canceroase“, a adăugat medicul oncolog. Piaţa biotehnologiei a crescut cu 10-15% Potrivit statisticilor, peste 50% din medicamentele în curs de dezvoltare se bazează pe biotehnologie, iar 20% din medicamentele existente pe piaţă sunt obţinute prin inginerie genetică. „Aceste medicamente au evoluat odată cu dezvoltarea tehnologiei. În ultimii ani, piaţa mondială a biotehnologiei a crescut cu 12-15%“, apreciază medicul Iris Matei, director divizie Magna Pharma.

Medicul spune că puterea acestor medicamente constă în faptul că pot acţiona atunci când medicamentele clasice nu mai pot susţine organismul. În România, peste 240 de pacienţi au fost incluşi în studii clinice cu aceste medicamente. Tot prin inginerie genetică sunt produse şi medicamente foarte folosite, cum ar fi insulinele, interferonul sau vaccinurile.  DESCOPERIRE Medicamentul care protejează de radiaţii Un medicament care poate proteja organismul de efectele periculoase ale radiaţiilor a fost pus la punct de oamenii de ştiinţă americani, potrivit unui articol publicat în revista Science, citat de AFP. Produsul ar putea fi folosit pentru a proteja persoanele care au cancer şi fac radioterapie, dar şi în eventualitatea unui dezastru nuclear.   Noul medicament, numit CBLB502, care a fost testat pe şoareci şi maimuţe, a reuşit să protejeze celulele gastrointestinale şi pe cele ale măduvei osoase sănătoase ale acestor animale, fără să reducă eficacitatea tratamentului radiologic asupra celulelor canceroase, a explicat Ludmila Burdelia, de la Institutul oncologic Roswell Park, din Buffalo (New York), principalul autor al studiului.