În ultimele zile de campanie electorală, candidaţii la scaunele de primar ale sectoarelor din Bucureşti au luat cu asalt parcurile Capitalei, au invadat căsuţele poştale cu fel de fel de afişe, au pus stăpânire pe ştergătoarele maşinilor bucureştenilor şi au cotropit mesageriile telefoanelor mobile ale acestora.
Aseară, pe la şapte, primesc un apel telefonic. Răspund: Alo! De cealaltă parte, nimic. Insist: Alooo! În sfârşit, îmi răspunde cineva: "Sunt Cutare Cutare (un celebru actor de comedie), şi te sfătuiesc să-l votezi pe candidatul Qiuhjcnd Yiuodfhl. E un băiat extraordinar, care o să facă şi o să dreagă pentru tine. Eu am încredere în el. Sper să ai şi tu". După care telefonul se închide brusc. Celebrul actor nu-şi ia la revedere de la mine, nu zice nimic. Prin urmare, bănuiesc că e vorba de o înregistrare. Uau! zic eu. Asta e o metodă nouă de a face campanie pe ultima sută de metri. Nu am mai întâlnit-o până acum. Recunosc, mi se pare ingenioasă. Sms-urile Astăzi, la 10.24, am primit ultimul sms de la un alt candidat. Şi el îmi cere să-i acord încrederea mea prin vot. La fel, îmi promite că nu mă va dezamăgi. Am mai primit alte două sms-uri, tot cu caracter electoral, în care textul acestora era asemănător.
Atacul la ştergătoarele de la parbrize
În ultima săptămână, în fiecare dimineaţă, am găsit câte trei-patru fluturaşi electorali agăţaţi de ştergătoarele maşinii mele. Până acum, acestea erau deranjate doar de pliante cu anumite domnişoare, de pe la diverse saloane de masaj erotic, care îmi promiteau clipe de neuitat, în schimbul a doar 100 - 200 de lei pe oră. Mesajele de pe hârtiile electorale sunt ceva mai elaborate, dar bazate tot pe promisiuni. Nu erotice, ci legate de îmbunătăţirea vieţii mele de bucureştean la bloc. Aceste mesaje electorale puse pe parbriz au un numitor comun, a cărei idee principală e următoarea: dacă mă votezi pe mine, nu-ţi mai ridică nimeni maşina când parchezi ilegal în acest sector. Adică, dacă încalc legea, mă apară el? Hm! Recunosc, sună tentant. Invazia din parcuri Joi seara, alergam într-unul din parcurile Capitalei. Pe una dintre alei, la un moment dat, sunt blocat de un grup de vreo 60 de susţinători ai unui candidat la postul de primar, susţinut de un partid condus de un mogul de presă care conduce numai maşini de lux. Însuşi vedeta de televiziune se afla în mijlocul grupului şi îl încuraja pe respectivul candidat. Grupul era cam gălăgios. Cu toţii erau nemulţumiţi de "ciocoii" care ne conduc. În doar câteva secunde, mă flanchează patru domnişoare care îmi dau nişte afişe electorale. După mine, sunt abordaţi nişte chinezi. Nu ştiu dacă şi ei au drept de vot, dar am văzut că au primit pliante cu acel candidat. După această scenă, au urmat concerte şi focuri de artificii. Grătare cu mici, cârnaţi, cefe de porc şi multă bere. Exact ceea ce place oamenilor de la mine din cartier.
Cutia mea poştală a obosit
În această perioadă, cea mai greu încercată a fost cutia mea poştală. Zilnic, a suportat în jur de 6-9 fluturaşi de la diverşi candidaţi. Coşul de gunoi, de sub cutiile poştale din blocul meu, dădea pe dinafară de fel de fel de hârtii cu portretele tuturor candidaţilor. În zilele obişnuite, acesta este plin de pliantele de la diverse supermarketuri. În ultimele zile, curios, nu am mai primit oferte promoţionale de la magazine, ci de la politicieni. După o asemenea campanie, nimeni nu m-a convins să-l votez. Până mâine, sper să mă decid pe cine pun ştampila de VOTAT.