„Evenimentul zilei” a prezentat, în cadrul campaniei „Dosar de prim-ministru”, personalități care ar putea ajunge la Palatul Victoria după 16 noiembrie: Mugur Isărescu, George Maior, Cătălin Predoiu, Călin Popescu Tăriceanu. În numărul de astăzi - Cristian Diaconescu, fost ministru al Justiției, ministru de Externe, consilier prezidențial. A ratat însă trei competiții: Primăria Capitalei, șefi a PSD și candidatura la prezidențiale.
În noiembrie 2004, Cristian Diaconescu a raportat Guvernului României închiderea capitolului 24, Justiție și Afaceri Interne facilitând astfel finalizarea procesului de integrare în Uniunea Europeana. Priceput într-ale diplomației și justiției, în martie 2004, Adrian Năstase îl numise ministru al Justiției în guvernul său, în condițiile în care România risca să rateze intrarea în UE din cauza corupției și a percepției negative a fostului ministru al Justiției, Rodica Stănoiu. Al șaptelea jurist din familie Născut într-o familie de juriști, el fiind cel de-al șaptelea care alege să termine Dreptul, Cristian Diaconescu a intrat în politică și în PSD în 2002. Cariera și-a început-o ca judecător la Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov și începând cu anul 1984 până în anul 1990 la Judecătoria Sectorului 4 din București. În perioada 1990 - 2000 a deținut numeroase funcții în Ministerul Afacerilor Externe. 2004 a fost un an norocos. După performanța ca ministru al Justiției, în noiembrie se înscrie în alegerile parlamentare și câștigă un mandat de senator. În 2005 devine vicepreședintele PSD. Împins să candideze la Capitală „Nu sunt făcut să fiu primar, nu mă pricep la asta și nu-i de mine”, a încercat Diaconescu să-și convingă colegii de partid să nu-l arunce în bătălia pentru Primăria Capitalei în 2008, după ce Sorin Oprescu a anunțat că va intra în cursă ca independent. Pierde, clasându-se pe locul trei după Oprescu și Vasile Blaga. Și asta pentru că mulți din PSD l-au susținut pe Sorin Oprescu.În toamnă, obține însă un nou mandat de senator PSD. Este numit ministru de Externe în guvernul condus de Emil Boc. După un an, demisionează din funcție împreună cu ceilalți miniștri PSD în semn de protest față de demiterea ministrului de Interne, Dan Nica. Cu două luni înainte de alegerile prezidențiale, guvernul Boc este trântit prin moțiune de cenzură. Mircea Geoană a fost învins de Traian Băsescu, și în PSD au apărut primele nemulțumiri. La Congresul extraordinar din februarie 2010, Diaconescu candidează pentru președinția partidului. Își dă seama că nu are succes și-l susține pe Geoană. După ce la șefia PSD ajunge Victor Ponta, Diaconescu demisionează din partid. „Nu m-am așteptat. Deplâng această decizie, îl credeam un om mai temeinic”, a comentat Ion Iliescu. Presa a scris că s-a retras din cursa pentru șefia PSD urmare a unor presiuni determinate de existența unor imagini compromițătoare cu el. „Diaconescu este monitorizat non-stop, de când merge cu soția la cumpărături, până când merge la unii dintre liderii PSD acasă (…). Ce m-a uimit este că, în toată această perioadă, se deghizează: își pune fes pe cap, parchează pe străzi lăturalnice, își pune ochelari, deci are ceva de ascuns”, spunea, la Realitatea TV, Floriana Jucan în februarie 2010. Diaconescu i se alătură lui Gabriel Oprea, și formează UNPR. În ianuarie 2012, Diaconescu este invitat iar în guvernul Boc 2, fiind numit ministru de Externe, funcție pe care a continuat să o ocupe și în guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu. După demiterea cabinetului Ungureanu, în aprilie 2012, Diaconescu respinge poziția UNPR de susținere a noului guvern Ponta și părăsește formațiunea. La 29 mai 2012, demisionează din funcția de senator în urma numirii sale în calitatea de Consilier prezidențial al președintelui Traian Băsescu, funcție deținută până la 30 aprilie 2014. Pune bazele Fundației Mișcarea Populară, al cărei președinte-fondator este azi. Renunță să mai intre în cursa prezidențială din acest an pentru a o susține pe Elena Udrea, președinte al PMP. „Era o aventură, din punctul meu de vedere, ideea de a împărți electoratul care îl sprijină pe Traian Băsescu”, a explicat el.
Iubește câinii și a jucat hochei
Este căsătorit cu Mariana Diaconescu, absolventă de ASE, și are o fiică. Cristian Diaconescu iubește câinii, are acasă nu mai puțin de cinci. Îi place să asculte Queen și Pink Floyd. În adolescență a jucat hochei. Pentru că a fost mult timp plecat singur în străinătate, fostului ministru de Externe îi place să se plimbe pe străzi, să admire casele. Și îi place marea. Era un copil cuminte. Asta nu înseamnă că nu a avut peripeții. Într-o tabără era să-și scoată ochiul, dându-se cu sania pe derdeluș. Martoră la incident, mama sa, profesoară, s-a speriat. „A constatat că are o problemă cu propriul copil”, își amintește Diaconescu. În 2006, Cristian Diaconescu și-a apărat vehement soția în fața a ceea ce el a considerat a fi un atac politic. A acuzat un control politic al Curții de Conturi la Eximbank unde fusese directoare soția sa. Fostul lider PSD și-a anunțat chiar demisia din toate funcțiile din partid, însă ulterior a revenit la doar câteva ore. Soția era acuzată de un prejudiciu de peste cinci milioane de euro. „Am să mă bat până la capăt și am să mă bat singur”, spunea Diaconescu în iunie 2006.
Ce a spus el
l „Eu am părăsit diverse formațiuni politice, este foarte adevărat, dar niciodată nu am părăsit statul pe care l-am slujit cu expertiză și cu seriozitate, nu cu propagandă doctrinară și pungășii politico-mediatice! (iunie 2014) l „Cultura responsabilizării politicianului în alte state este mult mai serioasă, din punct de vedere politic, moral. La noi, mulți își imaginează că doar ziua votului contează“ (iulie 2014) l „Nu ne pot ei prosti, pe cât putem noi gândi. Nu pot ei blătui, pe cât putem noi acționa. Nu pot ei plagia cât putem noi construi. Cât despre tema suspendării, mă rezum la a spune doar atât: Mi-ar parea teribil de rău ca președintele Traian Băsescu să cadă, pe ultima sută de metri, victima blaturilor din politica. Ar fi nedemn și nedrept. Pentru toată lumea”. (august 2014)
Ce au spus alții despre el
l Victor Ponta: „Singura dezamăgire, să spun, este aceea că nu poți să candidezi la funcția de președinte al PSD și, la două zile după, să pleci din partid”. (februarie 2010) l Vasile Blaga: „Îl apreciez pe domnul Diaconescu, este un om cu multă experiență politică, este un diplomat autentic, dar cu tot respectul pe care i-l port, și ăsta nu este un lucru în care să nu cred, chiar îl respect mult, domnul Diaconescu are aceleași calitați vizavi de ceea ce i se cere unui primar cam cat a avut la momentul potrivit domnul Geoană” (2008) l Traian Băsescu: „Cristian Diaconescu are CV-ul perfect pentru a fi președinte. A fost ministru de Externe, a fost ministru al Justiției și este un om cu un vast portofoliu de relații internaționale, urmare a funcției de ministru de Externe. El a fost secretar de stat în MAE. Deci, este un externist sadea”. (2014)
Puncte TARI
l Ministru al Justiției, Cristian Diaconescu are meritul de a fi impulsionat reforma justiției. Diaconescu a fost ministrul care a dat legile de organizare a justiției, prin care s-au creat premisele independenței instituționale a justiției, când CSM s-a separat de minister, Inspecția Judiciară a trecut de la minister la CSM și s-a reglementat statutul Instanței supreme prin aceeași lege ca cea pentru instanțele ordinare. l Experiență politică. Îndeplinind pe rând funcțiile de vicepreședinte al Senatului, ministru al Justiției și ministru de Externe, dar și consilier prezidențial, Cristian Diaconescu are capacitate de negociere și cunoaște cum funcționează instituțiile statului. Faptul că a fost ministru în trei guverne de culoare politică diferită: Adrian Năstase, Emil Boc și Mihai Răzvan Ungureanu demonstrează acest lucru. l Are o relație bună cu Statele Unite ale Americii și state din Occident. l În 2004 are meritul de a fi încheiat capitolul de negociere cu Uniunea Europeană pe Justiție și Afaceri Interne, cel mai dificil domeniu. l Are mai degrabă imaginea unui tehnocrat și specialist decât a unui politician, ceea ce îl face atrăgător pentru o categorie mai largă de alegători. l A fost unul dintre inițiatorii Fundației Mișcarea Populară, structură apropiată de șeful statului. l În actualul context regional, experiența în politica externă îi este foarte utilă, cunoscând ministerul de Externe în cele mai mici detalii: de la diplomat al Delegației Permanente până la conducerea ministerului.
Puncte slabe
l Cristian Diaconescu și-a început cariera politică în PSD, fiind chiar purtător de cuvânt al formațiunii, lucru care i-a adus critici din partea unor colegi din PMP, reproșându-i-se apropierea de Stânga. l Inconsecvent. Pe vremea când era în PSD, în 2007, a votat în Parlament pentru suspendarea lui Traian Băsescu și apoi, din postura de purtător de cuvânt al PSD s-a poziționat împotriva șefului statului. Acum, după ce a devenit un apropiat al lui Băsescu, lui Diaconescu i s-a reproșat votul din Parlament din 2007. L-a susținut pe Traian Băsescu și în timpul suspendării sale din vara lui 2012, dar și după plecarea „cu cântec” din funcția de consilier prezidențial. l Ștampila de traseist. Fiind inițial membru al PSD, apoi al UNPR, consilier prezidențial al președintelui Băsescu, deci, perceput drept apropiat al acestuia și apoi membru al PMP, Cristian Diaconescu are proasta reputație de a fi trecut prin trei partide, fiind uneori catalogat drept traseist. l A pierdut cursa pentru Primăria Generală a Capitalei în 2008, situându-se pe un rușinos loc trei după Sorin Oprescu și Vasile Blaga, deși era susținut de un partid puternic: PSD. l Și-a șifonat imaginea publică după ce a fost desemnat candidatul PMP pentru alegerile prezidențiale. A anunțat inițial că va candida independent într-o conferință de presă susținută alături de Viorel Cataramă, pentru ca apoi să se retragă din cursă pentru a o susține pe Elena Udrea, președinte al PMP, pe care înainte a atacat-o.
Care sunt punctele mele tari? Toate atributele de expertiză, seriozitate și bună credință care conduc spre obiectivele oamenilor. Care sunt punctele mele slabe? Poate că reușesc cu mare greutate să îmi ascund indignarea în fața populismului nerușinat, a minciunii, a lipsei de expertiză și în fața lipsei de bună credință și bun simț.” cristian diaconescu, fost consilier prezidențial (iunie 2014)