Campania "cărnii injectate": cititorii EVZ cer controale în masă

"Evenimentul zilei" îşi propune să obţină etichetarea clară a preparatelor de carne, cu corp de literă mare, vizibil: produs injectat sau neinjectat. Oamenii trebuie să cumpere în cunoştinţă de cauză.

Majoritatea procesatorilor de carne din România injectează carnea, cu o soluţie care conţine apă, sare, şi alte substanţe ce au rolul de a reţine apa în produs (ceea ce face produsul să cântărească mai mult), dar şi de a o menţine cu aspect proaspăt mai mult timp. "Denumirea tehnică este de saramură. Se foloseşte apă, sare, poli­fos­faţi, caragenan, coloranţi, de obicei roşu carmin, şi ni­triţi", explică dr. Gheorghe Mencinicop­schi. Polifos­faţii reţin apa în carne, o fac să nu scadă în greutate. Nitriţii au rol de conservare.

Am făcut analize, dar e doar o picătură în ocean

EVZ a dus la analize într-un laborator ANSVSA cinci produse din carne, iar trei dintre acestea aveau conţinutul de apă peste limita admisă. În plus, probele de carne crudă, piept de pui şi spată de porc, aveau urme de sare, deşi teoretic nu fusese supusă niciunui proces de preparare.

Reprezentanţii ANPC au afirmat, ieri, că, în 2011, 35% din probele recoltate aveau limita de apă depăşită, adică 1 din 3 probe nu era conformă cu legea.

"Există tehnologii care permit ca 100 de kilograme de carne să absoarbă 100 de litri de apă. În toate produsele din carne se adaugă foarte multă apă, fie injectată, fie folosindu-se înlocuitori care se dizolvă în apă", spune profesorul universitar Flavius Berbentea, de la Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare a Uni­versităţii de Ştiinţe Agricole a Banatului.

Niciun pro­­­­ducător de carne din România nu-şi deschide porţile fabricii pentru presă. Astfel, notificarea pe etichete - injectat, neinjectat e singurul mod prin care cumpărătorii pot fi informaţi în mod onest.

Cititorii au reacţionat ieri pe forumul EVZ. "Marea problemă este că noi, consumatorii, acceptăm bătaia de joc. Românii s-au învăţat să meargă la supermarket şi să cumpere, fără să judece, tot ce li se oferă", scrie Max. Alt cititor, apropiat industriei, explică: "Dacă aţi face o vizită în secţiile de procesare, aţi deveni vegetarieni convinşi".

Soluţia, în opinia cititorilor este simplă, pe lângă etichetarea obligatorie, amenzi usturătoare celor care nu respectă legislaţia impusă de ani buni: "Dacă le dai un milion de euro amendă şi ridicarea licenţei pe cinci-zece ani, plus puşcărie la conducerea societăţii, să vedeţi ce marfă o să apară", a scris cineva care a semnat Scar. 35% dintre probele de carne analizate în 2011 de Protecţia Consumatorului aveau apă peste limita maximă admisă INDUCERE ÎN EROARE

Conţinutul cărnii este "secret de fabricaţie"

Potrivit reprezentanţilor ANPC, România este aliniată la legis­la­ţia europeană, ceea ce înseamnă că procesatorii de carne din ţară au obligaţia să menţioneze pe etichete întreaga listă a ingredientelor, indicând, în situaţia în care aceasta există, dispersia cu care este injectată carnea.

"HG privind etichetarea produselor alimentare stipulează că informaţiile înscrise pe etichete nu trebuie să inducă în eroare consumatorii în privinţa caracteristicilor alimentului precum şi a metodelor de fabricaţie sau producţie", spune Corina Neculcea, consilierul personal al preşedin­telui ANPC.

Pe etichetele mezelurilor citim o înşiruire de ingrediente şi E-uri, fără a se specifica ponderea acestora în produs. Şefa Serviciului Produse Alimentare de la ANPC, Anica Popa, explică însă că menţionarea procentelor fiecărui ingredient nu este obligatorie: "Producătorii nu sunt obligaţi să indice propor­ţia ingredientelor în produs, deoarece reprezintă propria reţetă de fabricaţie". Citiți și:

  • Carnea injectată, cel mai bine păstrat secret din industrie. Câtă pastramă dopată cu seringa mâncăm fără să ştim
  • Secretul cărnii injectate: 600 g devin brusc 1 kg în galantar
  • Românii mănâncă apă cu carne. Prezentăm dovezile
  • Mezelurile, în topul bombelor alimentare
  • TOPUL BOMBELOR ALIMENTARE. Cele mai periculoase 10 produse contrafăcute care ajung pe mesele noastre