În data de 14 octombrie, în calendarul creștin ortodox este sărbătorită Cuvioasa Parascheva, sfânta patroană (ocrotitoare) a Moldovei.

Cuvioasa Parascheva este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română și în alte biserici de rit oriental. S-a născut la sfârșitul secolului al X-lea, în satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din părinți bogați și binecredincioși. În calendarul ortodox, ziua ei de pomenire este 14 octombrie, care a fost data decesului său, în secolul al XI-lea.

Prima biografie a Cuvioasei a fost tradusă în limba română în tsecolul al XVI-lea, fiind cunoscută sub numele de Codex Sturzanus, unde apare sub numele de Sf. Petka, așa cum era cunoscută la sârbi și bulgari. În tradiția românească, mai este cunoscută și ca Sf. Vineri, apelativ foarte folosit de poporul român.

Despre viața Cuvioasei Parascheva

Cuvioasa Parascheva a mai avut un frate, Eftimie, care a ajuns episcop al Maditului şi Sfânt Ierarh izvorâtor de mir. El este sărbătorit pe 5 mai, în fiecare an.

După ce tatăl celor doi, Nichita, a murit pe când aveau doar câţiva ani, r mama lor, al cărei nume nu s-a păstrat, le-a dat o creștere bună, în frica de Dumnezeu şi în deprinderea faptelor bune.

Pe când avea 10 ani, Parascheva a auzit cuvintele pe care Domnul le-a spus tânărului bogat, reproduce în Matei, 19, 21: „Mergi, vinde averile tale, apoi vino de urmează Mie!” Fetița a ascultat cu atenție și a decis să urmeze sfatul, sporindu-și râvna pentru rugăciune, milostenie şi nevoinţă.

De multe ori și-a dăruit săracilor hainele sale bune și a luat la schimb pe cele ponosite ale acestora, iar o dată chiar și-a dat, ca milostenie cruciulița de aur, în schimbul uneia din lemn. Certată de mama sa, a răspuns că sfânta cruce este semnul dragostei lui Hristos pentru oameni. Drept urmare, a socotit că o poate da milostenie din dragoste faţă de semeni, după porunca lui Hristos.

Și-a dăruit averea săracilor și s-a dedicat Domnului

La vârsta de 15 ani, după mama sa a trecut la Domnul, tânăra a ales să lase toate şi să urmeze calea Mântuitorului. Tânăra Parascheva şi-a dăruit săracilor partea ei de moştenire şi a mers la Constantinopol să caute povăţuire duhovnicească. De acolo a mers la o mănăstire în Heracleea Pontului, unde a rămas vreme de cinci ani, ducând o viaţă aspră, după rânduiala monahiilor. Apoi a plecat la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri.

În pustia Iordanului, aflând o mănăstire de fecioare, a intrat acolo. După o vreme, îngerul Domnului i-a transmis să se întoarcă în țara natală, pentru că acolo urmează să-și sfârșească viața. Înţelegând Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu şi că viaţa ei este scurtă, a revenit la Constantinopol, a intrat în basilica Sfânta Sofia, apoi în biserica Vlaherne a Născătoarei de Dumnezeu şi a dat laudă lui Dumnezeu.

S-a stins la doar 25 de ani

Cuvioasa Parascheva, care avea doar 25 de ani, s-a întors în patria sa, aşezându-se ângă biserica Sfinţilor Apostoli din satul Calicratia, vecin cu Epivata natală. A mai trăit doi ani, rugndu-se pentru sine și pentru toată lumea. După ce și-a dat obştescul sfârşit trupul ei a fost îngropat lângă biserică.

Descoperirea trupului  său a fost a una considerată de creștini un miracol. S-a întâmplat când un marinar mort a fost descoperit de un călugăr, care s-a îngrijit de înmormântarea lui. Venind şi alţi creştini, au săpat o groapă pentru cel decedat și au descoperit trupul întreg şi frumos înmiresmat al unei femei.

După aceea, Cuvioasa s-a arătat mai multor credincioşi, cerând să scoată din pământ sfintele ei moaşte. Acestea au început a face minuni, iar cine le atingea, bolnavii și îndrăciți, căpătau tămăduire, iar necazurile mărturisite cu lacrimi de credincioși căpătau rezolvare.

Moaștele Cuvioasei au fost aduse în Moldova

Moaştele Sfintei Parascheva au fost luate de împăratul Ioan Asan al II-lea și au fost aşezate cu cinste la Târnovo. Mai târziu, în anul 1393, au fost strămutate la Belgrad, şi, apoi, în 1521, la Constantinopol, la biserica Patriarhiei.

Voievodul Vasile Lupu (1634-1653) a adus aceste moaște la Iaşi, în Moldova, la Mănăstirea Sfinţilor Trei Ierarhi, în anul 1641. Sfintele moaşte au fost dăruite de patriarhul Constantinopolului Partenie I (1639-1644), ca recunoştinţă pentru dărnicia domnitorului Vasile Lupu, care plătise toate datoriile Patriarhiei ecumenice.