La marginea unei păduri din adâncurile judeţului Vaslui, fostul călugăr şi-a adunat câţiva adepţi într-un soi de canton. Daniel Corogeanu s-a ascuns în casă la vederea ziariştilor. Nu erau doar călugări ci şi o fată cu un aer pios. Arhiepiscopia Huşilor nu va recunoaşte niciodată acest schit, astfel că vom avea o nouă celulă de misticism dus la extrem.
Pe un deal abrupt din apropiere de Vaslui, într-o zonă greu accesibilă, câţiva bărbaţi au decis să ducă o viaţă de călugări. Cel mai cunoscut dintre ei este Daniel Corogeanu, fostul preot de la Tanacu, cel care a exorcizat o tânără şi a făcut apoi închisoare pentru că aceasta a decedat în urma ritualului.
Izolaţi de lume, bărbaţii încearcă să reclădească visul spulberat de tragedia petrecută în urmă cu 7 ani: construirea unei mânăstiri în satul Portari. Acum Corogeanu şi adepţii săi s-au refugiat într-o casă de vacanţă, în fapt un soi de mănăstire privată. Între Tanacu şi Portari sunt mai puţin de 20 de kilometri, iar ceea ce s-a petrecut în 2005 a devenit subiect de roman.
Mai nou, drama de la Tanacu a fost sursă de inspiraţie pentru regizorul ieşean Cristian Mungiu care, cu cel mai recent film al său, a intrat pe tabloul principal de la Cannes.
Chilii distruse La doar câţiva kilometri nord de Vaslui, şoseaua care face legătura cu Iaşul se intersectează cu două drumuri comunale. În dreapta, la 10 Km se află Mănăstirea Tanacu, locul în care Daniel Corogeanu a slujit ca preot, iar în stânga se află comuna Zăpodeni şi satul Portari.
Drumul spre Portari şerpuieşte lin şi este plin de contraste. Case arătoase şi câmpuri îngrijite distrag atenţia de la miile de gropi din asfaltul învechit. „Nu mai ştim nimic de Daniel Corogeanu, a venit câteva zile aici, după care a plecat. Poate e la mama lui, poate e la Vaslui, la fratele lui”, ne întâmpină primarul Constantin Gavril. Legăturile lui Corogeanu cu satul Portari sunt vechi şi au legătură atât cu copilăria sa, cât şi cu viaţa monahală. „El este de aici, dar mama lui a plecat în Munteni. A avut autorizaţie de construcţie pentru mănăstire la Portari, a făcut chiar şi chilii din chirpici, dar au fost demolate toate după ce a fost arestat. Le-a demolat Arhiepiscopia Huşiului, care a şi retrocedat pământul către fostul proprietar”, spune primarul.
Pentru mănăstrirea de la Portari, Arhiepiscopia a primit, gratuit, 2 hectare de pământ. Donaţia a venit din partea celui care l-a sprijinit pe Corogeanu de-a lungul timpului şi continuă să-l susţină şi acum. „Este un anume Agafiţei, care are şi casa de vacanţă din care a fost arestat Corogeanu. El e naşul de botez al acestuia. După ce Arhiepiscopia a distrus chiliile, i-a dat pământul înapoi, tot gratuit”, adaugă Constantin Gavril.
Casa cu călugări
„Casa de vacanţă” a naşului lui Corogeanu e destul de greu de găsit. E izolată, la marginea pădurii, la capătul unui drum de pământ, cu serpentine şi curbe în ac de păr. „Aaaa... e casa cu călugări! O s-o vedeţi la marginea pădurii, e o casă mare cu garduri înalte. Acolo se adună călugării din Munteni”, ne îndrumă o femeie. Nici ea nu ştie nimic de fostul preot de la Tanacu.
Pe vârful dealului, e casa cu gard înalt, păzită de un câine alb şi lăţos. În curte, la o masă, se văd printre ostreţele gardului doi bărbaţi cu aspect de călugăr. Unul dintre ei este Daniel Corogeanu. Dacă din penitenciar a ieşit bărbierit exemplar şi tuns, l-am găsit cu o barbă de câteva zeci de centimetri, şi cu plete.
„Acel Corogeanu a murit!”
Cum ne-a văzut, Corogeanu a rupt-o la fugă, ascunzându-se în casă. Celălalt bărbat a răspuns la salut şi a venit alene la gard. „Nu l-am văzut de mult pe părintele Daniel. Căutaţi-l la Vaslui. Nu e aici”, a susţinut el, în speranţa că fostul preot de la Tanacu a intrat în casă suficient de repede pentru a nu fi identificat.
Jenat, bărbatul încerca să evite întrebările pentru a nu fi nevoit să mintă. „Nu suntem călugări, aici vine doar proprietarul şi câţiva prieteni de-ai lui”. La doar câţiva metri, îmbrăcat pe jumătate în călugăr, un alt bărbat cu pleată şi barbă tăia lemne. Acesta nu a părut extrem de deranjat de prezenţa reporterilor, dar zgomotul aparatului foto l-a scos din curte suspect de repede pe primul interlocutor. „De ce fotografiaţi? Nu aveţi voie. Nu e creştineşte ce faceţi”, a strigat el.
Discuţia aprinsă a atras în afara curţii un personaj neaşteptat. O tânără drăguţă, cu ochelari, a ieşit pentru a asista la dialog. Venirea ei a părut că detensionează atmosfera, iar cel care era la masă cu Daniel Corogeanu şi a negat apoi că l-a văzut recent, a început să bată în retragere. „Nu pot să vă spun nimic, căutaţi-l şi, dacă daţi de el, puteţi discuta”. Bărbatul înveşmântat în călugăr, care tăia lemne, a oferit cheia dialogului. „Oameni buni, acel Corogeanu pe care îl ştiaţi şi pe care îl căutaţi, a murit. Nu-l mai căutaţi. El nu mai locuieşte aici. Acel Corogeanu nu mai locuieşte aici”, a spus el.
Cert este că pe dealurile din Portari, la mai puţin de 20 de kilometri de Tanacu, a apărut o nouă mănăstire. Aceasta nu are legătură cu Biserica Ortodoxă şi cu canoanele ei. Câţiva bărbaţi, care se simt călugări, au transformat o casă de vacanţă izolată într-un aşezământ monahic şi îl au, în mijlocul lor, pe fostul preot de la Tanacu. LOCUL TRAGEDIEI
La Tanacu e pustiu
Mânăstirea Tanacu se află pe un deal şi, după un drum prin pădure, se vede turla maiestuoasă a bisericii. Apropierea de lăcaşul de cult aduce însă un sentiment straniu, de răceală nefirească, care poate nu are neapărat legătură cu evenimentele din 2005, în urma cărora a murit Irina Cornici. Accesul în mănăstire nu se face pe poarta principală, care ar permite şi accesul auto, ci pe o portiţă care pare că nu mai are mult până să se prăbuşească sub propria greutate. E pustiu totul în jur şi nu se vede nicio vietate. Într-un colţ al curţii, descoperim o femeie îmbrăcată în negru. „Eu sunt bucătăreasa. Nici stareţul, nici călugării, nu sunt aici şi eu nu pot să vă spun nimic”, explică ea.
UN SUBIECT TULBURĂTOR
Filmul lui Mungiu selectat la Cannes
Ieşeanul Cristian Mungiu, regizorul care a obţinut în urmă cu 5 ani Palme d’Or-ul cu drama „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” ţinteşte un nou premiu la Cannes cu producţia „După dealuri”, inspirată din cazul Tanacu.
Filmul a fost inclus in selecţia oficială a celei de-a 65-a ediţii a Festivalului şi are la bază romanele non-ficţionale ale Tatianei Niculescu-Bran. Filmul spune povestea a două fete care au crescut împreună şi care se reîntâlnesc după câţiva ani de despărţire. Alina se întoarce din Germania să o ia cu ea pe Voichiţa, prietena ei din copilărie faţă de care se simte încă foarte ataşată. Voichiţa şi-a găsit însă calea în credinţă, iar maicile printre care trăieşte la mănăstire ţin locul familiei pe care nu a avut-o niciodată.
Rolurile principale din film sunt interpretate de două actriţe ieşence debutante, Cosmina Stratan şi Cristina Flutur, dar pot fi regăsiţi şi alţi actori de la Naţional, precum Gina Ţandură sau Călin Chirilă, acesta din urmă lucrând cu Mungiu şi la „Aventuri din Epoca de Aur”. Dacă scenariul filmului nu caută să găsească vinovaţi, ceea ce s-a întâmplat la Tanacu a adus condamnări la ani grei de închisoare. Principalul vizat, preotul Daniel Corogeanu, a fost găsit vinovat pentru uciderea, în 2005, a tinerei Irina Cornici.
„Nu există posibilitatea ca Biserica Ortodoxă să preia astfel de organizaţii private. Nu am informaţii că la Portari ar fi apărut aşa ceva, dar voi vorbi la Protopopiat pentru a vedea ce se întâmplă. Nu noi am demolat chiliile pe care le construise acolo Corogeanu, pentru că ceea ce se voia, o nouă mănăstire, era construit fără binecuvântare.”
MARIN TUDORICA,
secretar eparhial Arhiepiscopia Huşilor
„Ca să înceapă să existe Voichiţa am fost nevoită să renunţ o perioadă la mine. Nu e niciodată comod să-ţi recunoşti slăbiciunile, fricile sau împlinirile înjumătăţite. Dar, singurul mod simplu de a o face e de dragul altcuiva. Aşa că, două luni m-am obişnuit să duc o viaţă paralelă pentru ca împreună cu ceilalţi actori, să facem posibile situaţiile propuse de Cristian Mungiu.”
COSMINA STRATAN, actriţă