Antena Satelor, singurul post exclusiv pentru mediul rural din Europa, adună zilnic aproape un milion de ascultători din toată ţara.
Ce poate să-l unească pe nea Grigore din Botoroaga, judeţul Teleorman, cu nea Mihai din Halta Dodeşti, Vaslui? Cum poate năşicu’ din Videle să trimită un cântec popular de-al lui Nicolae Bot Gros, cu dedicaţie pentru cumnăţica de peste deal? De unde poţi să cumperi o vacă sau un porc? Unde afli ultimele ştiri şi noutăţi despre practicile agricole legiuite de Uniunea Europeană? Răspunsul la toate aceste întrebări este Antena Satelor, singurul post de radio din Europa care se adresează exclusiv mediului rural. De dimineaţă, un milion de ascultători din toată ţara stau cu urechea la frecvenţa 153 kHz, pe unde lungi, şi fie că trebăluiesc prin casă sau pe-afară, la vite, nu vor închide radioul decât seara, la ora 10.00, când se încheie emisia. Paradoxal este faptul că prima emisiune a zilei, de ştiri şi informaţii, care începe la ora 6.00 dimineaţa, se adresează cu celebrul de acum „Bună dimineaţa, gospodari!“ nu doar ţăranilor: 64.000 de ascultători ai postului sunt bucureşteni. Şi-a dublat audienţa E ciudat cum din inima Capitalei se reconfigurează viaţa de la ţară. Pentru că Radio Antena Satelor are sediul în Bucureşti, fiind unul dintre posturile care aparţin Radiodifuziunii Române. Şi totuşi, sutele de scrisori care sosesc la redacţie în fiecare zi, sutele de intervenţii în direct pentru dedicaţii, urările călduroase pe care le primeşte postul de la ascultători arată că cei 20 de redactori bucureşteni reuşesc cu vârf şi îndesat să reconstruiască satul bunicilor. Înfiinţat pe 21 decembrie 1991, Radio Antena Satelor a emis doar trei ore pe zi până în 2003 şi doar în judeţele Argeş şi Dâmboviţa, precum şi în Bucureşti, dar apoi s-a revanşat faţă de ascultătorii săi. „În 2004 am primit alte frecvenţe şi am început să emitem în toată ţara, de dimineaţă până seara“, spune Gheorghe Ghelmez, redactorul-şef al postului. Şi ascultătorii s-au arătat mulţumiţi: este singurul radio din România care şi-a dublat audienţa în ultimii doi ani şi care şi-o măreşte în fiecare lună. Cu un milion de ascultători pe zi, Antena Satelor este al şaselea cel mai ascultat post din ţară. Ziua ascultătorului începe cu „Tatăl nostru“ Dimineaţa începe creştineşte, cu rugăciunea „Tatăl nostru“ şi cu vorbele de duh ale unui preot. Urmează bursa agricolă, informaţii agro-meteorologice, jurnalul de ştiri preluat de la Radio România Actualităţi, transmisii ale reporterilor şi ale corespondenţilor din ţară ai postului, pe urmă emisiunea de dedicaţii de la ora 9.00 şi apoi o zi întreagă de muzică populară, reportaje şi ştiri. Ca jingle permanent se aude un „Antena Satelor. Glasul pământului românesc răsună acum în toată ţara“. „Încercăm să-i dăm o tentă de şezătoare, pentru că ascultătorul nostru are o medie de vârstă de 54 de ani, este conservator şi îi plac lucrurile mai aşezate“, precizează Gheorghe Ghelmez. Printre ascultă tori se numără bunici harnice şi îndârjite de munca pământului, neveste ce învârtesc îmbujorate mă- măliga pe plită, mame ale căror copii au plecat cu noile familii la oraş, bărbaţi vrednici care tânjesc discret după nepoţi, dar şi oameni bolnavi sau cu handicap, a căror singură bucurie pe lume a mai rămas acest radio care le ţine companie. Mesaj la radio: „Nu mai veni azi la vale, că nu mai cosim!“ Uneori, sau poate de cele mai multe ori, postul îşi depăşeşte atribuţiile. Sunt nenumărate situaţiile în care Antena Satelor a înlesnit prietenii, a legat doi oameni care nu se cunoşteau, aflaţi la sute de kilometri distanţă. „Avem ascultători care ne sună şi spun: mi-a plăcut cum a vorbit cutare, de mai devreme. Vreau numărul lui, să vorbesc cu el. Şi apoi îi auzim la următoarea emisiune de dedicaţii că-şi transmit mesaje reciproc. Deja s-au vizitat şi s-au împrietenit“, spune Adriana Olteanu, realizatoarea emisiunii „Bună dimineaţa, gospodari!“.
Adriana povesteşte că sătenii îşi transmit uneori mesaje unul altuia pe calea undelor. „Sună, de exemplu, nea Gheorghe, din Văscăuţi, şi-i spune cumnatului, din acelaşi sat: «Nu mai veni azi la vale, că nu mai ieşim la cosit!».“ Ascultându- i toată ziua, oamenii îi iau pe redactorii postului ca fiind de-ai lor. „Când fac o dedicaţie pentru cineva drag, nu ne uită pe noi niciodată. Dacă sunt eu la pupitru, transmit urări şi pentru colega mea, Amalia Velea, care vine a doua zi.“ Adriana consideră că Antena Satelor face mai mult decât alte posturi, pentru că stă de vorbă cu oamenii. „Sunt lucruri mici, ca un mesaj sau o melodie, care contează foarte mult pentru ei. Sunt oameni singuri, şi pe mulţi îi leagă suferinţa.“ ASCULTĂTOR DE BUCUREŞTI Jeep „blocat“ pe frecvenţa „populară“ Prosper om de afaceri, stabilit în Capitală din anii ’70, Ion Boboc este un fidel ascultător al postului Antena Satelor. Deşi nu se încadrează în profilul tipului de ascultă tor, el nu-şi începe ziua fără această frecvenţă. „Când mă urc în maşină să plec la depozit şi aud «Tatăl nostru» la începutul emisiunii, parcă îmi creşte inima. Ştiu sigur că voi avea o zi bună“, spune bărbatul îmbrăcat la costum, în jeepul său 4x4, setat pe 603 AM, frecvenţa Bucureştiului.
De fapt, toate maşinile firmei sunt setate aici şi toţi angajaţii, vor nu vor, o ascultă. Ion Boboc s-a născut în satul Bragadiru de Zimnicea. Cântecele pe care le asculta la gura sobei în copilărie, datinile şi tradiţiile de sărbători din comună, pe toate le aude la radio şi asta îl binedispune. „E singurul post cu muzică adevărată, tradiţională. Nu porcării, manele. E muzica pe care n-o mai găseşti altundeva“, spune afaceristul. De fapt, pasiunea aceasta ascunde un gust fin pentru muzica şi dansul popular, care nu-i sunt deloc străine. „Am făcut parte din Ansamblul «Hora Bucureştiului», din sectorul 3. Mergeam în turnee în ţară şi în străinătate“. De asemenea, el a fost coregraful propriului său ansamblu, care se numea „Garofiţa“. Băiatul lui îl moşteneşte: merge în turnee cu ansamblul liceului şi, nu de mult, le-a insuflat unor colegi muzica populară. „Veneau în vizită şi el le punea CD-uri cu sârbe, hore, interpreţi. Într-o zi, i-au spus colegii: «Da’ ştii că e mişto muzica asta populară?»“. PREMII PE MĂSURĂ Concursuri pe vaci gestante Radio Antena Satelor se întâlneşte de multe ori cu publicul său. La festivaluri pe care le organizează într-un sat, cu voie bună şi, neapărat, cu muzică populară şi interpreţi care vin din Capitală să cânte şi să joace pe scena căminelor culturale. „Vine de fiecare dată tot satul, negreşit“, râde Valentin Marin, realizator coordonator al postului.
Valentin povesteşte că la ultimul concurs pe care l-au organizat în sat, ocupantul locului I şi-a dus premiul direct în grajd: câştigase o vacă gestantă. După un an de la această întâmplare, redactorul-şef s-a pomenit la uşa biroului său din Bucureşti cu fericitul câştigător: venise să anunţe că s-a crucit tot satul când vaca a fătat doi viţei în loc de unul. Mai sunt şi alte premii adaptate la concurenţi: ba o trusă veterinară, ba un săculeţ cu seminţe şi îngrăşăminte, o sanie, ba chiar şi porci. „De Crăciun, am făcut cadou trei porci, de 150 de kilograme fiecare. Eram în judeţul Dâmboviţa, într-un sat“, îşi aminteşte Gheorghe Ghelmez. Bătrâna care a câştigat unul dintre porci nici nu avea loc în coteţ pentru aşa o bucurie de animal. L-a suit totuşi în căruţă şi a plecat cu porc cu tot, în toiul festivalului. PUBLICITATE „Vând un berbecuţ şi baloţi de paie“ Emisiunea „Târg şi muzică“ îmbină dedicaţii muzicale cu anunţuri de vânzare-cumpărare. Sub sloganul „Pentru vânzări bănoase şi cumpărături avantajoase“, programul strânge sute de scrisori cu anunţuri din toate satele, marcate sau nu pe hartă.
Spre exemplu, în comuna Gura Şuţii, un român are la vânzare un berbecuţ, în comuna Radovan, din Călăraşi, un altul vinde 200 de baloţi de paie, la Strehaia un cioban dă 100 de oi, nea Ghiţă îi aşteaptă la Urlui pe cei interesaţi de-un cazan de ţuică. Fără vorbă multă, nea Vişan din Urlaţi are la ofertă: iepuri de casă, porumbei voiajori şi, ceea ce lipsea în mod evident, un aparat de sudură.
O altă emisiune de succes este „Un cântec pentru cei dragi“, cu dedicaţii muzicale dintre cele mai diverse. Într-o zi, a intervenit în eter un ascultător din Hârtoapele, judeţul Teleorman: „Aş vrea să dedic o melodie pentru cuscrul meu, zis «Ciolanul din Hârtoape», pentru nora Gabi şi ginerele Florin“. Şi Gică i-a trimis un cântec naşului de cununie, aflat la Pomârla, Botoşani, şi a subliniat „cu mare afecţiune pentru socru-meu, care pe 25 face o vârstă“, dar n-a precizat care.
Recomandările noastre
